Propunere constructivă: inaugurarea apei calde full-time în București


Nu am avut multe momente memorabile ale acestei campanii electorale pentru alegerile locale. Am putea asigura dimensiunea explicativă a acestei stări de fapt – într-un mod ușor arogant, nu neapărat nedrept – prin formula celebră: de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.

 

O formulă, de altfel, suficient de încăpătoare încât să primească subdiviziuni din specii precum: mediocritate instituțională și mi-se-rupism organizațional, cvasi-cartelizarea sistemului politic autohton, dominanța unor mass-media „de lesă”, reguli electorale care, în fapt, îngrădesc drastic situațiile (de dorit aici) confruntaționale. Însă nu e numai aceasta – 2020 chiar e un an extrem de problematic de la o pandemie vis-a-vis de care doar idioții (utili sau nu), ticăloșii sau pur și simplu nebunii pot adopta un discurs de tip negaționist.25

Au fost, totuși, câteva momente distincte; să le spunem, în măsura în care realitatea ne obligă să lucrăm și cu numere și dimensiuni mici, „momente de vârf”. Unele s-au consumat în zona a ceea ce se cheamă „lovituri de imagine” sau, mă rog, tentative de lovituri de imagine.

Două dintre ele țin de categoria „inaugurări”. Există obiceiul în rândul decidenților de a împinge „darea în folosință” a unor „obiective de mare interes public” cât mai aproape de un moment electoral, cu scopul de a extrage, prin asociere, beneficii de imagine și de vot. „Se dau în folosință” diverse – de la stadioane, la pasaje, de la construcții sociale, la intersecții de străzi, după nevoi – și după puteri. În București, fix în campania pentru alegerile locale, am avut două asemenea momente cu expunere mediatică semnificativă.

Cei care țin de actualul  Executiv – atenție: la noi, conform actualei arhitecturi constituționale, Executivul de bicefal (Președinție & Guvern)! – au inaugurat folcloricul deja metrou din Drumul Taberei. Cei care țin de Opoziția actuală – o Opoziție care, însă, local (inclusiv la București), e la putere uneori –  au inaugurat (până acum, destul de comicul) Pasaj(ul) Ciurel.

Nu voi insista asupra acestor două momente de „inaugurare” oficială – poate doar pentru a consemna că în legătură cu Pasajul Ciurel și cu modul în care a fost „executată lucrarea” sunt deja bancuri. Unul dintre acestea: Pasajul Ciurel aproape că se varsă în râu; cu puțin efort, el poate deveni un afluent al Dâmboviței.

Voi avea, în schimb, o „propunere constructivă” pentru „oamenii muncii” și pentru oamenii din Guvern – oricare ar fi el ם, de la Putere și din Opoziție – oricare ar fi compoziția și componența acestora. Tot sub zodia inaugurărilor de imagine.

Suntem în secolul al 21-lea. Anul de grație 2020. Aceste două date sunt valabile și pentru București – cum bine știm, Capitala României și, când vrem să fim mândri, „Micul Paris”. De mai mulți ani, în toate sectoarele, apa caldă a devenit tot mai prețioasă; atât de prețioasă, încât este întreruptă tot mai des. Mai des ca în acest an – 2020, secolul al 21-lea d.C. – parcă nu a fost întreruptă decât pe vremea lui Nicolae Ceaușescu.                                                                                                                              Ei bine: nu s-ar putea inaugura ceva, o instalație în așa fel încât să fie apă caldă tot timpul în București? Suntem, totuși, în anul 2020. Ar putea veni cu toții la acest „moment de mare însemnătate” – și Putere, și Opoziție, și Președinte, și Premier, și Primar General și Primari de Sector șcl. De altfel, în 2020, în București, nici apă rece nu e tot timpul…

 

P.S. Nu ar strica nici ridicarea unui Monument al Apei Calde în București. Plus încă unul al Apei Reci. Ambele, se subînțelege, ar putea fi inaugurate…

 

Articol publicat şi pe MarginaliaEtc.

 

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.