Caracterul planetar-macabru al comunismului e dat de „durata și întinderea” acestuia, de faptul că s-a impus oficial într-un număr mare de țări. Mai grav este că, în ciuda probelor istorice, „ideea comunsită” fascinează și în ziua de azi, amenințând cu...
Silviu Brucan a justificat filosovietismul cel mai abject, după cum a știut să vireze și să îmbrace mantia unui antisovietism oportunist atunci când partidul a pornit în acea direcție. Nu a iubit democrația liberală. La rândul ei, aceasta nu-i datorează...
Foto România Literară În anii ’80, Ioan Buduca a fost unul dintre liderii incontestabili ai tinerei promoții de critici literari. Fin analist, având o pană sprințară și o capacitate de punere în pagină remarcabilă, el părea sortit unei cariere strălucite....
Cartea mea Diavolul în istorie (apărută în românește la Humanitas, în 2013, în traducerea lui Marius Stan) oferă o perspectivă comparativă asupra regimurilor care au nenorocit și schilodit nenumărate destine în secolul XX. Diavolul nu este un simplu construct teologic,...
Cinicul propagandist comunist Silviu Brucan (1916-2006) a fost expert în fabricarea de legende. Despre alții și despre el însuși deopotrivă. Brucan nu a fost nicicând un disident, ci doar un fracționist în interiorul PCR. Jucând cartea de gânditor independent,...
Despre ce face România, prin reprezentanții ei din binomul toxic PSD-ALDE în structurile de conducere ale UE, aflăm, oripilați, în fiecare săptămână. Iar ceea ce fac la vârful structurilor e chiar în direcția în care a avertizat și Victor Negrescu,...
Combinând bufoneria grotescă, farsa politică și demagogia xenofobă, colonelul Hugo Chávez (1954-2013) a simbolizat oportunismul stângist în forma sa cea mai agresivă. Este vorba despre un fascism roșu, întrucât metodele și aspirațiile acestui personaj nu difereau esențial de cele ale...
Incapacitatea mass-media din România de a combate buruienile prin autoreglementare face ca singura posibilitate de sancțiune să rămână Justiția. Titlul articolului acoperă două realități la fel de grave ale jurnalismului românesc de azi: pe de o parte, cazurile de...
La ora actuală, Klaus Iohannis este, detașat, lejer, favorit pentru a câștiga un al doilea mandat de șef al statului. Dar: exclus din primul tur. Tema aceasta nu e lansată în premieră de Ludovic Orban. Liderul PNL a spus,...
Foto: Dilema Veche Cariera literară a lui Andrei Pleșu e alcătuită din doi versanți. Primul oferă profilul sobru al savantului, al gânditorului, al omului de bibliotecă. La celălalt pol, în șocantă contradicție cu primul, se află cronicarul intens participativ la...
Foto: Radio Europa Liberă România Europa Liberă a fost numele unei tribune a rezistenței democratice românești. Ura regimului comunist pentru acest post de radio era ura beznei în raport cu lumina. Exact acum treizeci și șase de ani, în...
Universitatea românească are nevoie de o reașezare etică. De o reformulare, din perspectiva eticii și integrității, a misiunii sale fundamentale. Oricât ar fi de neconvenabilă, de jenantă pentru mulți. Dacă dovedirea cazurilor de plagiat ale demnitarilor români n-ar fi...
O discuție despre ce au însemnat regimurile comuniste, care au fost instituțiile lor fundamentale, cum au putut supraviețui vreme de decenii, de ce s-au prăbușit în imensa lor majoritate, este mereu necesară. Mai ales că judecățile superficiale abundă și că...
Îmbrăcămintea jovială de vacanţă nu a reuşit să ascundă iritarea domnului Dragnea, în prag de nouă sesiune parlamentară. Vituperările împotriva statului paralel – care face să se nască noi partide – sunt destinate să mobilizeze un electorat pentru care...
E o aroganță mare, dincolo de orice dubiu, în „raționamentul” de autobază pe care ni-l propune acum un PSD care a ajuns să fie, în ultimii ani, la virgulă, prin vorbe și prin fapte, un fel de PRM la cub...
Sunt sigur că ați observat că, după 1989, două ministere dețin poziții fruntașe în topul nefericit al celor mai frecvente schimbări de miniștri: Educația și Cultura. S-a scris adesea despre acest fapt, considerat ca o lipsă de atenție a...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
