În 1928, Virginia Woolf a citit în fața prietenilor ei din „Memoir Club“ un fragment memorialistic, intitulat Old Bloomsbury. În ciuda caracterului declarat non-ficțional, textul, scris încă din 1922, se dovedește a fi cât se poate de literar. Începe pe un...
Ca mulți alții, am privit cu un fel de satisfacție răutăcioasă filmul arestării lui Dumitru Buzatu. Încălcam astfel cu bunăștiință preceptul care spune că nu trebuie să te bucuri de răul semenului tău. Dar e Dumitru Buzatu semenul meu? ...
Periodic, mass-media din România e apucată de amoc. În clipa de față, marele tărăboi vizează uciderea cu mașina a doi tineri de către o „beizadea“, unul din nenumărații copii de bani gata dintr-o țară săracă lipită pământului. Indiferent de oră...
Promiscuitate literară: sintagma trebuie înțeleasă drept anexarea unor spații culturale străine, o risipire menită să fecundeze tărâmurile adiacente, neexplorate ori chiar ignorate până în acel moment. Prin procesul de extindere a domeniului, Leslie Stephen aduce pe scenă actori ce n-au...
Pentru a înțelege lumea în care a evoluat Leslie Stephen, trebuie menționat rolul jucat de cele două faimoase universități engleze, Oxford și Cambridge, în configurarea scenei intelectuale a secolului XIX. Era binecunoscută predilecția tinerilor de la Eton pentru Cambridge, și...
Prejudecata critică susține că n-o poți înțelege pe Virginia Woolf fără să cunoști istoria, anatomia și chimia spirituală a Grupului Bloomsbury. Deși necesară, o asemenea întreprindere nu e suficientă. E obligatoriu să cobori mai în adâncimi, în intimitățile generației anterioare,...
Importantă e și plasarea temporală a acțiunii din Océan noir: imediat după 11 septembrie 2001, când au fost doborâte Turnurile gemene din Manhattan și când lumea a devenit „un câmp al tuturor posibilităților“ – nu tocmai în sensul pozitiv al...
Pentru mulți fani ai aventurilor lui Corto Maltese, albumul-franciză din 2021, Océan Noir, a reprezentat, cu siguranță, un șoc. După ce, de bine, de rău, se obișnuiseră cu producțiile livrate ritmic de Juan Diaz Canales și Rubén Pellejero, primii continuatori ai...
„Nu înțelegi tu sufletul rus!“ – aceasta a fost concluzia unei dispute cu un prieten despre masacrele din Ucraina. Într-adevăr, nu-l înțeleg. Cum, de altfel, nu înțeleg, în general, ce e cu sufletele și de ce, în numele lor, se...
Criza azilurilor pentru bătrâni intră în seria isteriilor ce izbucnesc periodic în societatea românească. De regulă, zarva pornește de la un caz particular, de la o scânteie, pentru ca, instantaneu, să devină vâlvătaie și să cuprindă întreaga lume. Atunci, mânați...
Recenta decizie a Curții Supreme a Statelor Unite de a pune capăt așa-numitei „discriminări pozitive“ la admiterea în universități a stârnit o enormă zarvă. Având deja o solidă istorie și răspândire, cuvântul discriminare prezintă dezavantajul de a atrage instantaneu atenția....
Un bun și vechi prieten m-a apostrofat zilele trecute: „Iar scrii despre Putin? Nu te-ai plictisit?“ De plictisit, m-am plictisit demult. Ba chiar m-aș fi lipsit bucuros să-i pomenesc vreodată numele. Nu eu mi-am făcut o obsesie din Putin, ci...
Ce și mai ales cât din Ucraina, Europa și din lume vrea Putin? De răspunsul – imposibil de formulat – la această întrebare depinde soarta războiului de cotropire declanșat în 24 februarie 2022. Probabil că nici măcar Putin nu e...
Omițând ceea ce e de omis, situația din România nu e mult diferită de cea din Rusia. Homo sovieticus a triumfat și la noi, și la ei. Numai norocul istoric a făcut ca trenul României s-o ia în direcția cea bună –...
Apărată de scutul NATO, România nu are motive reale de a se teme de nebunia lui Putin. Nici nu e nevoie, de altfel. Prin întregul nostru comportament, prin transformarea bunului plac, al abuzului, al incompetenței, al ticăloșiei în instrumente de...
Mircea Nedelciu a murit în vara lui 1999, pe 12 iulie. Nu împlinise încă 49 de ani. Prin urmare, ne-a părăsit când avea cu douăzeci de ani mai puțin decât vârsta mea de acum. Această contabilitate sinistră mă face să...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
