Cunoașteți, desigur, bancul cu statuia: statu’ ia tot! Stupizenia jocului de cuvinte din vremea comunismului acoperea – și probabil încă mai acoperă – o realitate concretă. Și anume, împrejurarea că în România statul a fost mereu un instrument prin care...
Cenzura şi controlul sunt semnele sub care stă noua lume în care trăim. Era digitală devine un laborator în care obiectivul condiţionării sociale şi al reeducării este atins prin instrumentele pe care dezvoltarea tehnologică le oferă statelor şi corporaţiilor media,...
Au trecut 10 ani de când am fost cel mai hulit personaj din România. (…) Ce au făcut politicienii de atunci? Ce au făcut cei opt premieri, un nou președinte, 16 miniștri ai Educației și… voi, în cele trei rânduri...
Ca urmare a înăbușirii Primăverii de la Praga, foarte puțini cetățeni ai Europei de Est au mai avut iluzia că sistemul comunist poate fi reformat prin experimente benigne inițiate de către vreo aripă reformistă a elitei de partid. Devenise clar...
De la reacţiile extrem de vocale venite dinspre PSD în cazul punerii sub acuzare, arestării sau încarcerării unui membru important al partidului – prin martirizarea ca „deţinut politic” –, s-a trecut la politica struţului: nicio reacţie din partea conducerii PSD...
Conform lui Giambattista Vico, orice început de civilizație stă sub semnul barbariei. Din acest punct de vedere, ne aflăm, în mod clar, în fața instituirii cu forța a unei noi paradigme istorice. Noi, contemporanii schimbării, o percepem ca pe o...
Între politica fricii, invocată spre a reaminti acel teribil tsunami al valului patru pandemic care se va abate asupra României, şi strategia relaxării, înţeleasă mai degrabă ca un armistiţiu cu propria populaţie decât ca o restaurare a normalităţii constituţionale, politica...
Urmărind metodele de represiune ale comuniștilor și naziștilor, m-am întrebat de unde provine infernalul repertoriu represiv pus la bătaie de adepții lui Lenin și Hitler. Cum au reușit, în doar câteva zile, luni sau ani să găsească instrumentele desăvârșite pentru...
Până la sfârșitul conducerii lui Nikita Hrușciov în toamna anului 1964, devenise destul de clar, atât în URSS, cât și în Europa de Est, că reforma sistemică din interior, condusă de către o intelighenție liberă în gândire și operând în...
Libertatea individuală a devenit, în vremurile erei digitale şi în timpurile pandemiei, o valoare suspectă şi aproape indezirabilă. După un secol XX a cărui ambiţie totalitară a fost aceea de a lichida, dialectic, spaţiul de autonomie şi drepturile naturale ale...
Joe Biden a stabilit un contact direct cu Vladimir Putin. Știe care e valoarea exactă a acestei întâlniri – de tatonare. Iar Putin a spus că obiectivul a fost stabilirea unui cod de comportament. Publicul din Rusia e derutat....
N-am să înțeleg însă nici în ruptul capului de ce ar dori cineva să trăiască în regimuri profund disfuncționale precum cele din Rusia ori Coreea de Nord. Ba chiar mai mult, să dorească să importe modelele în propria țară și...
Fără îndoială, cea mai mare resursă a omenirii, actualmente nemobilizată, este cunoașterea. Saltul înspre noua revoluție tehnologică e condiționat de capacitatea noastră de a face cunoașterea disponibilă celor care nu o au. Iar o bună parte din cunoașterea disponibilă la...
În memoria dragilor mei prieteni Ágnes Heller (1929-2019) și Ferenc Fehér (1933-1994) Au existat două generații de discipoli ai lui Georg Lukács în Ungaria: mai întâi, cei grupați în jurul Școlii marxismului critic de la Budapesta, în primul și-n primul...
Pe Philip Roth scandalurile nu-l părăsesc nici odată cu plecarea într-o lume mai bună. După o carieră în care, aproape fără excepție, cărțile sale au stârnit controverse, nici destinul postum nu e scutit de zguduituri, răsturnări de situații, contestări și...
Iunie 1990 nu este un accident istoric, ci cel din urmă act al comunismului românesc. În iunie 1990, partidul-stat, (cel care îşi asumă denumirea de “Front al Salvării Naţionale”), încearcă, utilizând întregul aparat de represiune, să lichideze, definitiv, pluralismul născând....
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
