Nu cred că toată lumea se pricepe, în țara noastră, la politică și la fotbal – chiar dacă așa ne place să credem și să spunem. Dincolo de competențele reale sau (mai ales) închipuite, faptul de a privi la fotbal...
Structurile autorității sunt invadate de colonii de girimele: oameni subculturali, care trădează încrederea conferită, dar care au aplombul barbarului căruia i s-a dat drumul în civilizație. Nu cred că mai putem îngădui/accepta multă vreme, cum o fac mulți acum...
Am crezut că Bref -ul Tiei Şerbănescu nu va mai fi – decât în amintire, în trecut, în arhivele presei. Ce bine că nu este așa. Ce bine că m-am înșelat, ce bine că Tia a revenit cu el, la zi....
Mahalaua de odinioară avea regulile sale, ba chiar un fel de etică. Caftangiii de azi, cu vorba sau cu pumnul, nu respectă nicio regulă. Confirmarea similitudinii dintre mediul politic și periferia insalubră a venit zilele acestea de la premierul...
Este absolut incredibil şi iraţional cum premierul Tudose şi coaliţia de guvernare acceptă un ministru agramat, iraţional, paralel cu problematica domeniului, exact la Educaţie şi Formare Profesională, unde milioanele de elevi şi studenţi au nevoie de un model de urmat...
Pentru ultimul sfert de secol, actanții politicilor autohtone de dreapta de la noi nu beneficiază de foarte multe evaluări ale exit-urilor și mai ales ale rateurilor, nu puține, pe care le-au acumulat în această perioadă; de altfel, chiar acesta este...
Marea problemă a protocronismului, în faza incipientă, constă în contestarea singurei poziții cu adevărat demne de admirat din întregul veac al XX-lea românesc: cea a sincronismului lovinescian. O țară care trecuse în doar un deceniu prin trei dictaturi sângeroase avea...
Acesta este stilul actualei guvernări. Dacă ceva, pe undeva, scârţâie, omorâm tot procesul, să fim siguri că nu mai scârţâie, în loc să sancţionăm doar pe cei care se abat de la reguli. Unii profesori şi directori aşa au...
Totalitarismul tabletei” apare acolo unde părinții abandonează copilul în grija acestui „babysitter digital”. London School of Economics dedică de câțiva ani resurse pentru cercetarea utilizării computerului în orice format – PC, tabletă, IPhone, Smartphone – în educație. Nevoia unor...
Nu critic starea învăţământului dintr-o obstinaţie distructivă. Dar nici nu pot să mă îmbăt cu apă rece, să-mi fur singur căciula. Iar criticile mele se bazează pe informaţii, date şi cifre oficiale, pe care le poate verifica oricine. Plus experienţa...
Revenind la “realitatea curentă”, adică la universul precar al vorbelor, resentimente, frici, bucurii puse pe tarabă și aniversări de top, un consens bine colorat (si pătat) se așterne pe traseu. Trăirea individuală și colectivă a discordanțelor exprimă direct, pe...
În colecția de proză contemporană de la Polirom, Ego.Proza, putem număra câteva zeci de titluri foarte bune. Trei dintre ele, apărute foarte recent, vor fi survolate în cele ce urmează. Nu marchez o noutate ieșită din comun dacă afirm...
Din primăvara lui 1943, funcționau trei structuri distincte, independente una de alta, care au purtat denumirea SMERŞ – abrevierea de la smert’ șpionam (moarte spionilor), desemnează serviciile sovietice de contraspionaj militar din cel de-Al Doilea Război Mondial. Cea mai importantă...
Cristian Tabără, prietenosul ghid al emisiunii turistice de pe TVR 1, s-a schimbat la față, într-un Gâdea onctuos la Publika TV, propovăduind minciuni, servind pentru arginți personaje hulpave care împing Moldova la marginea Europei și stau în calea democratizării țării....
Să nu respecţi Legea Educaţiei Naţionale, în calitate de ministru al Educaţiei, nu este scuzabil. Dacă nici pentru această flagrantă abatere de la conduita normală a unui ministru, Liviu Pop nu-şi pierde funcţia, rezultă că nu ne mai aflăm într-un...
Mare e grădina educaţiei româneşti! Ca şi cum n-ar fi destule probleme (abandonul şcolar, baza materială submediocră, procente de promovare la examenele naţionale de 50%, arhitectură curriculară veche de 50 de ani, absenţa meseriaşilor din piaţă muncii, etc.), ministrul Liviu...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
