Apatia, marele dușman al lui Putin

În lipsă de alternativă politică, rușii răspund cu spatele chemării Kremlinului de a veni la vot.

 

După ce a omorât politica, acum Kremlinul s-a trezit că vrea rată mare de participare la vot. Nu mai puțin de 70%, ceea ce contrastează dramatic cu participarea la ultimele alegeri parlamentare, din septembrie 2016, de doar 47,8%.

Acum câteva săptămâni, o publicație moscovită relata despre un seminar la care participau viceguvernatorii, responsabili cu politica internă. Acolo și-a făcut apariția adjunctul șefului Administrației Prezidențiale, fostul premier Serghei Kirienko, care conduce campania electorală a lui Vladimir Putin, și ar fi spus că președintele trebuie să câștige cu un scor de 70%, la o rată de participare la vot de 70%. Mai mulți viceguvernatori prezenți au confirmat pentru ziarul RBK că domnul Kirienko a spus că alegerile trebuie să devină un referendum privind încrederea în președinte. Birocrații de la Kremlin care au participat neagă informația şi spun că aceste cifre ar fi fost vehiculate doar în contextul unor exerciții de seminar.

În ultimele luni, presa rusă a mai menționat acest procent. Chiar și celebrul VȚIOM, un institut sociologic cunoscut pentru sondajele false, a indicat o cifră ciudată, 67% privind intenția de participare la vot. Asta, când toate celelalte institute vorbesc despre 52, maximum 54%. De vreme ce președintele Putin stă foarte bine în sondaje, aproape 80% dintre alegători aprobând acțiunile lui (noiembrie 2017), e posibil ca el să câștige din primul tur chiar și cu 70%. N-ar fi pentru prima dată. În 2004, Putin a luat 71,3%. Iar în 2008, Dmitri Medvedev a câștigat din primul tur cu 70,3%.

Ce e mult mai greu de realizat este rata de participare de 70%, chiar în condițiile în care republici naționale din nordul Caucazului, unde nu se aventurează niciun observator, se întrec ca pe vremea cincinalelor, raportând participare și de peste 110%. De altfel, niciodată în istoria recentă a Rusiei nu s-a atins procentul de 70%. A fost o rată de 65,3% la ultimele alegeri din 2012; la cele din 2008, a fost un procent de 69; în 2004, de 64,4%; iar în 2000, 68%; cele mai mari scoruri au fost înregistrate în primul și al doilea tur – 69,8% și, respectiv, 69,4% în 1996. Numai că, pe vremea lui Boris Elțîn, stilul de a face politică era cu totul și cu totul altul. În general, printre experți, printre cei care știu cum funcționează Rusia, se admite că undeva între 5%-10%, dar sunt autori care vorbesc chiar de 15% sunt rezultate care se falsifică, la nivelul întregii Rusii. Se falsifică de către autoritățile locale. De cele mai multe ori, din proprie inițiativă. Capacitatea de a falsifica este diferit distribuită geografic. Greu și, uneori, imposibil de falsificat este în Moscova și Sankt Petersburg. Spre marginea sudică, în societăți ierarhizate, închise, mono-etnice, Osetia de Nord, Cecenia, Ingușetia, dar și în mozaicul etnic din Daghestan, ca și în anumite regiuni din Siberia, jumătate din voturi pot fi viciate.

Obsesia ratei ridicate de participare, în cazul Kremlinului, poate fi înțeleasă. Agresivității Rusiei, care a ocupat și anexat Crimeea și poartă război în Donbass împotriva Ucrainei, Occidentul i-a răspuns cu seturi de sancțiuni care afectează în primul rând elita politică și economică, mai ales pe apropiații Kremlinului. Putin ar vrea un număr cât mai mare de voturi care să-l relegitimeze ca „lider național”, consolidându-și poziția pe plan intern pentru viitoare negocieri cu parteneri ex-terni, discuții care se speculează că ar putea să înceapă undeva după Campionatul Mondial de Fotbal, care se desfășoară în Rusia în vară. Putin e, cel puțin teoretic, la ultimul mandat de președinte, un mandat de şase ani. El va aduna, la sfârșitul lui, nu mai puțin de 24 de ani, adică tot atât cât a condus Stalin Uniunea Sovietică (1929-1953).

Putin a avut aroganța să ceară 20 de ani pentru a schimba fața Rusiei. Sunt șanse mari să-i primească pe toți. Numai că moștenirea sa ar putea să nu fie cea mai fericită. Obsedat de cum va rămâne în cărțile de istorie, cu siguranță că înțelege și el acest lucru. De aceea, știe că trebuie să obțină pacea în relația cu Occidentul și să forțeze un nou aranjament de securitate globală. Și să pregătească viitoarea echipă de la Kremlin, căreia va trebui să-i transfere puterea. Cei care știu ce e Rusia și cum funcționează ea realizează că e cel puțin la fel de greu să faci un aranjament cu Trump pe cât este să pregătești terenul pentru un transfer de putere, fără vărsare de sânge. Ca să aibă șanse să realizeze aceste obiective, Putin vrea să fie plebiscitat, scor cât mai bun cu rată de participare înaltă, legitimându-se astfel ca lider național.

Într-un fel, Putin ar putea să fie victima propriilor politici. Mai bine de un deceniu și jumătate, Kremlinul a transmis societății mesajul că nu trebuie să se implice în politică, e mai bine să se țină departe. Și, oricum, Putin este un lider care plutește deasupra partidelor, statului, pe care nu-l atinge nicio critică. Astfel că s-a instalat o apatie generalizată în societate, care duce la rate de participare tot mai mici, în ciuda faptului că cifrele sunt constant umflate. Regimul autoritar care controlează cu mână de fier televiziunile, care pune presiune și distruge orice încercare de a coagula o Opoziție reală, absența unei competiții politice adevărate, a unei Opoziții autentice fac ca singura intrigă a acestor alegeri să fie rata de participare la vot.

 

Articol publicat şi în Revista 22.


Google News icon  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News


Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.