În cultură, nu există „generații spontane”. Nu e posibil ca din materie moartă să ia naștere organisme vii. Cultura înseamnă continuitate, construcție neobosită, dialog și schimb de idei. Nu poți face cultură stând în afara culturii, după cum nu poți...
Prizonier al formulei leniniste „Cine nu e cu noi e împotriva noastră!”, Radu Jude nu admite altă opinie și altă perspectivă decât aceea a universului mărginit din care face parte, care-l premiază și răspremiază. Nici asta n-ar fi mare bai....
Dac-ar fi să găsesc nota comună a radicalizării politico-civice pe care-o trăim, aș defini-o drept transformarea compasiunii în pretext al urii. Mă refer la ceea ce se întâmplă în momentul de față în Statele Unite și în mai toate țările din...
Radicalismul politic, atunci când e de stânga, e nu doar tolerat, ci și încurajat. Statisticile privind abuzurile, ilegalitățile și crimele comise de anarhiștii ce se revendică de la Marx, Lenin ori Che Guevara sunt păzite cu strășnicie. Un studiu...
Mereu inventivă când e vorba de corectitudinea politică, limba engleză nu încetează să ne surprindă. După deja banalizatul „f-word“, ce desemnează vocabularul cu tentă sexuală, pornografică, obscenă etc., mai nou face ravagii „r-word“. Inițial, era un termen depreciativ la...
Cele două sau trei luni de pandemie, dominate de atrocitatea cifrelor și de teroarea graficelor, au pus în umbră problemele grave ale ultimilor ani din lumea occidentală. Într-o perspectivă cinică, pandemia s-a dovedit a fi cel mai eficace agent diplomatic...
În Timișoara, toată lumea bună scrie despre Paul Celan. Centenarul marelui poet s-a soldat și în România literară cu câteva pagini consistente dedicate creației sale (inclusiv noi traduceri). Editura Polirom i-a scos, oportun, al treilea volum al seriei de...
În zilele pandemiei, mi-am impus să citesc și câțiva dintre scriitorii ce beneficiază de statutul de „clasic”. Abia ce l-ai rostit, și cuvântul te duce imediat fie la cimitir, fie la muzeu. Clasicii nu prea umblă pe străzi. Ca...
Nu știu dac-ați observat, dar presa a pierdut obiceiul de a-și duce până la capăt dezvăluirile. Jurnaliștii de investigație (dacă au existat vreodată) au dispărut, fiind înlocuiți cu o pleiadă de funcționari blazați cărora șefii le distribuie subiectele gata...
„Nimic nu va mai fi ca înainte”. Aceasta pare concluzia pe care, cu o suspectă unanimitate, și-a însușit-o populația planetei. Las’ că o astfel de aserțiune pretinde talente de clarvăzător, pe care nu le-am prea intuit la cei pe care-i...
Se întâmplă atât de multe lucruri „interesante” în jur, încât mi-am propus să fiu dinadins plicticos. Deși încartiruit în unitatea militară domiciliară, programul meu nu diferă prea mult, în aceste zile ale pandemiei, de cel pe care mi l-am asumat...
Livresc și putred de imagini literare cum sunt, eu văd mai întâi reflecția culturală și abia apoi realitatea. De pildă, atotprezentele măști de protecție contra coronavirusului se leagă automat pentru mine de „omul cu masca de fier” al lui Dumas,...
Privit din sufrageria fiecăruia dintre noi, ceea ce se întâmplă pare doar cel mai recent episod al voluptății omului modern de a-și contempla tragediile. În realitate, e o secvență dintr-o nenorocire planetară în curs de desfășurare. Totul e blocat....
O formă larg răspândită a acțiunii sociale negative e etichetarea. Atunci când nu-ți place ori nu-ți convine cineva, scoți din tolba cuvintelor jignitoare pe cel mai degradant și-l înfigi direct în fruntea adversarului. În clipa de față, în mediile culturale...
În timp ce Liiceanu, Patapievici, Pleșu, Tismăneanu, Manolescu, Cărtărescu au publicat și publică în continuare cărți minunate, detractorii lor nu reușesc să iasă din leprozeria resentimentară în care s-au închis de bună voie. Unii dintre ei tipăresc cărți. Mai bine...
În mod paradoxal, Thanks for the Dance, un album al absenței, confirmă cu acuitate o prezență: e ca și cum Leonard Cohen ar fi printre noi, oferindu-ne încă unul din produsele lui îndelung cizelate (Adam Cohen folosește cuvântul la propriu:...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
