Unul din cele mai oribile gesturi văzute de mine e cel al pescarilor care, după ce prind câte un pește, îl sărută și îi redau libertatea. Care e explicația acestui comportament considerat „nobil”, „generos”, plin de milă față de vietățile...
Sunt uimit că Arhipelagul Gulag, capodopera lui Alexandr Soljenițîn, nu se află pe lista cărților interzise de progresiști. Probabil n-a ajuns încă la rând. Nu are cum să scape vigilenței komisarilor politici de azi o lucrare care s-a aflat în...
Ah, ce mult îmi plac sofiștii pro-comuniști mascați în analiști politic! Cât de amuzanți sunt în efortul lor de a face ca albul să pară negru și negrul alb! Aveam, în această categorie, vreo doi premianți, dar după prematura lor...
Trăim vremuri în care valorile liberale (în sensul originar, european al cuvântului) sunt călcate în picioare. Agresiunile vin și de la stânga, și de la dreapta. Într-un context mondial tulbure, extremismul și-a regăsit aplombul și dă asaltul final asupra firavului,...
Într-un interviu recent, Mircea Cărtărescu estima că în România acestui moment numărul celor care citesc „literatură serioasă” nu depășește cifra de cincizeci de mii. Raportat la o populație de șaisprezece milioane (cât cred eu că are acum România) este deprimant...
Leon Wieseltier este unul dintre cei mai spectaculoși intelectuali americani ai ultimelor decenii. În același timp, e și un personaj plin de contradicții. Hiperinteligent și expresiv, e imbatabil în orice confruntare publică. Ironia mușcătoare și sarcasmul îmbrăcat în referințe livrești...
N-am mai deslușit, după alegerile din iarna trecută, nici cea mai măruntă intenție a Uniunii Salvați România de a repune pe tapet proiectul de lege privind interzicerea prin lege a organizațiilor și propagandei comuniste în România. Inițiativa merită reamintită, pentru...
Una din caracteristicile noului val comunist e mentalitatea cetății asediate. Ea se traduce printr-o vigilență isterică, prin certitudinea că inamicii se află pretutindeni și că nu e decât o chestiune de clipe până vor pune mâna pe satâr și ghioagă pentru...
Prin criminalizarea celor care nu aderă la dogma salvaționistă a lui Marx și Lenin se vizează decerebrarea societăților, astfel încât noul opiu turnat în cantități gigantice în mințile oamenilor să aibă un efect paralizant. Dacă pentru Marx religia este...
M-am întrebat întotdeauna de ce comunismul a făcut din religie un dușman neîmpăcat. Desigur, explicația esențială se află în concepția cras-materialistă care stă la bazele acestei ideologii. Dar asta nu e totul. Difuz, adepții lui Marx și Engels știau...
Comunismul nu rezistă în condiții de concurențialitate. Obsesia de căpătâi a bolșevicilor de pretutindeni o constituie eliminarea de pe scena publică a oricărui competitor. Nu e doar o chestiune istorică, moartă o dată cu Lenin, Stalin și Mao, ci o...
Când, în 1989, omenirea a părut să scape, după trei sferturi de veac de bestialități, de blestemul ideologiei forjate de Marx și Lenin, credeam că putem răsufla ușurați. Eroare. Astăzi, apostolii comunismului au pretenția să li se dea o a...
Ar fi fost de așteptat ca facilitățile de informare de după 1990 să provoace, măcar în Europa de Est, o zguduire a conștiințelor în fața revelațiilor privind monstruozitatea comunismului – așa cum s-a întâmplat cu nazismul. Dar cine să se...
Comunismul – așa cum îi spune și numele – are un dușman de moarte: individul uman. Comunismul lucrează cu cifre mari, cu clase și abstracțiuni. Ființa ca atare nu contează. Contabilitatea infernală se substituie justiției, cu o impersonalitate țeapănă care...
Excluzând războaiele civile, teroarea politică nu înseamnă tiranizarea unei largi părți a populației de către o altă parte largă a populației. Teroarea e practicată, adeseori, de către minorități asupra majorităților. Evident, există frecvent și amenințări ale majorităților la adresa...
Comunismul s-a instaurat ca ideologie politică prin patru metode: război civil, lovitură de stat, alegeri frauduloase, propagandă mincinoasă. Una mai cumplită decât alta. Urmând cu strictețe lista schimbărilor sociale enunțate de Marx și Engels în Manifestul Partidului Comunist (îl...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
