Pentru a supravieţui ca formă de exploatare a statului şi a societăţii, regimul Dragnea este obligat să îl elimine, politic, pe Liviu Dragnea însuşi. Asemeni lui Nicolae Ceauşescu, Liviu Dragnea este obstacolul care previne reinventarea înşelătoare a partidului-stat. De îndepărtarea...
Liviu Dragnea poate fi înlocuit. Dar ceea ce merge mai departe este moştenirea istoriei de care suntem incapabili să ne despărţim. Regimul Dragnea nu este un accident istoric, ci consecinţa acestei continuităţi monstruoase. Regimul Dragnea nu este un accident...
România este captivă în marasmul moral şi instituţional al involuţiei instituţionale. Ce rămâne, la Centenar, din această imagine scindată a profilului României? Înainte de toate, obligaţia asumării lucidităţii patriotice ca alternativă la exaltarea demagogică. Postcomunismul este materia din care...
Regimul Dragnea este asemeni unei metastaze care a corupt corpul naţiunii şi a compromis arhitectura statului. Ceea ce ar fi de neimaginat în orice altă societate este, în România de acum, normalitate. La aproape o lună de la tragedia...
Foto: Agerpres O dată cu seara de 10 august 2018, regimul Dragnea trece acel prag al brutalităţii poliţieneşti ce evocă zilele de iunie 1990. O dată cu seara de 10 august 2018, statul luat ostatec de Liviu Dragnea şi de...
Regimul Dragnea este oglinda pe care destinul ne-o pune în faţă, colectiv, la o sută de ani de la Unire. În această oglindă se pot cerceta trăsăturile unei ţări luate în captivitate. Inerţia, complicitatea, incompetenţa sunt culorile în care se...
Standardul de incompetenţă administrativă şi de dispreţ instituţional pe care îl stabileşte, prin fiecare zi de guvernare, regimul Dragnea este unul fără precedent în istoria noastră postcomunistă. O naţiune şi un stat sunt luate în stăpânire de un grup a...
Centenarul va avea un sens doar în măsura în care vom rămâne fideli lecţiei de Alba Iulia. Ordinea democratică şi pluralistă este şi rămâne unica arhitectură care ne poate proteja libertatea. În România lui Liviu Dragnea, invocarea actului de...
Regimul Dragnea nu poate spera la un ev al concordiei naţionale, căci simpla sa prezenţă ameninţă fundamentele ordinii noastre occidentale. Centenarul pare să fi devenit ocazia ideală pentru etalarea ambiţiilor de concordie naţională ale regimului Dragnea. Ţinta majorităţii actuale...
Raportul preliminar al “Comisiei de la Veneţia” confirmă ceea ce criticii interni şi externi ai regimului Dragnea au afirmat, constant: legiferarea în materia organizării puterii judecătoreşti şi a magistraturii nu are altă menire decât aceea de a întări controlul politic...
Revocarea de către şeful de stat a Laurei Codruţa Kövesi, explicabilă în logică constituţională, este, în ordine politică, semnul eşecului prezidenţial. O dată cu acest gest, Preşedintele Iohannis acceptă, implicit, poziţia de inferioritate simbolică la care este condamnat de regimul...
Scufundat în mediocritate, copleşit de impostura care ne sufocă, colectiv, Centenarul României Mari se confundă cu tribulaţiile penale şi politice ale domnului Dragnea şi acoliţilor săi. Singurul proiect de viitor al României pare să fie, în aceste zile şi luni,...
Votul de astăzi din Camera Deputaţilor este cel din urmă act din puciul constituţional al majorităţii PSD ALDE. Tentativa de a metamorfoza, prin act legislativ, Statul român în ocrotitor al infractorilor şi inamic al cetăţenilor oneşti echivalează cu luarea ostatec...
Sesiunea extraordinară a Parlamentului consfinţeşte, cu fiecare vot şi cu fiecare modificare legislativă, transformarea României într-un stat infracţional. Raţiunea de a fi a normei penale este eliminată, iar bunul-plac devine reperul în funcţie de care se defineşte întreaga conduită publică....
Fotografia moţiunii de cenzură este fotografia României politice de acum. Statul infracţional al regimului Dragnea este întărit prin efectul, conjugat, al fragilităţii Opoziţiei şi al inactivităţii Preşedintelui. Ceea ce era previzibil s-a şi întâmplat, în cele din urmă. În...
După treizeci de ani de la 1989, în anul de centenar al României Mari, fesenismul este pe cale să impună acestei naţiuni varianta sa de stat infracţional. La trei decenii de la iunie 1990, o mineriadă constituţională este menită să...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
