După Liviu Dragnea: regimul Dragnea

Pentru a supravieţui ca formă de exploatare a statului şi a societăţii, regimul Dragnea este obligat să îl elimine, politic, pe Liviu Dragnea însuşi. Asemeni lui Nicolae Ceauşescu, Liviu Dragnea este obstacolul care previne reinventarea înşelătoare a partidului-stat. De îndepărtarea lui depinde continuitatea edificiului care durează de la 6 martie 1945.

Vulnerabil şi grotesc, Liviu Dragnea este, pentru complicii săi fesenişti, relicva unui moment pe care trebuie să îl depăşească. Ca şi semnatarii scrisorii veteranilor comunişti din 1989 adresată Secretarului general, inamicii de acum ai Conducătorului nu aspiră decât la salvarea principiilor pe care se întemeiază puterea lor. Pentru cei trei, ca şi pentru cei care sunt solidari cu ei, Liviu Dragnea a întinat nobilele idealuri ale fesenismului. Acuzele de conducere personală şi de dictatură partinică au un aer de déjà-vu post-stalinist. Regimul pe care Liviu Dragnea îl întruchipează este ameninţat de deriva lui Liviu Dragnea. Scrisoarea de acum este tentativa de a reafirma primatul fesenismului, înainte ca prăbuşirea lui Liviu Dragnea să însemne şi prăbuşirea PSD.

Ca orice partid de extracţie comunistă şi cleptocratică, PSD este unit de gustul sângelui şi al puterii. Feudalii PSD de acum sunt avatarul bastard al nomenclaturii ce ieşea învingătoare în decembrie 1989. Greşeala lui Liviu Dragnea este de a fi pus în pericol, prin obsesiile sale, mecanismul de control şi de exercitare al puterii. Detestat, izolat şi delegitimat, Liviu Dragnea este un vestigiu toxic. Impopularitatea sa poate să se extindă asupra celor care i-au fost complici. Ca în orice regim patrimonialist şi sultanist, loviturile de palat sunt executate de curtenii tiranului.

Liviu Dragnea este pe cale de a fi lichidat prin aceleaşi tactici cărora le datorează el însuşi puterea. Decapitarea lui Victor Ponta este urmată, după ani, de un exerciţiu similar de înlăturare internă. Atunci, ca şi acum, PSD îl îndepărtează pe cel care periclitează continuitatea oligarhiei prădătoare pe care se întemeiază.

Regimul Dragnea are nevoie, spre a putea dura, de redobândirea unei aparenţe înşelătoare de normalitate: deriva lui Liviu Dragnea a atins un grad de insuportabilitate care ameninţă să atace temeliile monopolului fesenist însuşi. Partidul- stat, cel care este motorul întregii ordini postcomuniste, este confruntat cu revolta unei societăţi. Barbaria din 10 august 2018 este punctul cel mai înalt al unei derive autocratice ce nu are echivalent decât in mineriada lui Ion Iliescu. Liviu Dragnea este autorul unui act de represiune ce împinge România în subterana fetidă a dictaturilor.

Regimul Dragnea de după Liviu Dragnea are menirea de a conserva, cu compromisuri deceptive, substanţa sa fesenistă. Eventuala sacrificare a lui Liviu Dragnea poate fi ocazia de a repune în scenă, după trei decenii, actul grotesc de la Târgovişte. Şi de această dată, Conducătorul depus din funcţie va fi indicat ca Vinovatul prin excelenţă. Partidul-stat este mai presus de persoane trecătoare, iată lecţia pe care Liviu Dragnea este pe cale să o înveţe, de la complicii săi.

Luptele fratricide din PSD nu fac decât să reconfirme captivitatea unei naţiuni şi a unui stat. Longevitatea fesenismului cleptocrat este responsabilă pentru impasul în care ne aflăm. Regimul Dragnea fără Liviu Dragnea este numele acestei ordini care se reinventează, în direct, pe platourile “Antenei 3”. Succesiunea regimului Dragnea este regimul Dragnea însuşi. Partidul-stat şi oligarhia sa sunt stăpân

Articol apărut şi în MarginaliaEtc.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News