Regimul Dragnea ca metastază naţională

Regimul Dragnea este asemeni unei metastaze care a corupt corpul naţiunii şi a compromis arhitectura statului. Ceea ce ar fi de neimaginat în orice altă societate este, în România de acum, normalitate.

La aproape o lună de la tragedia din Piaţa Victoriei, regimul care a ordonat gazarea propriilor cetăţeni este intact, iar responsabilii forţelor de represiune sunt avansaţi pentru meritele lor patriotice. La o lună de la tragedia din Piaţa Victoriei, regimul care a oficializat barbaria este indiferent la orice idee de răspundere instituţională. În România regimului Dragnea, totul stă sub semnul acestei imense obscenităţi publice.

Regimul Dragnea este asemeni unei metastaze care a corupt corpul naţiunii şi a compromis arhitectura statului. În această Românie, nimic nu este la adăpost de impostura agresivă: de la eratele groteşti ale manualului unic la domnia legii, trecând prin catastrofa pestei porcine. Limitele elementare ale decenţei europene sunt ignorate, deliberat. Ceea ce ar fi de neimaginat în orice altă societate este, în România de acum, normalitate.

Ofensarea minorităţii germane de către Darius Vâlcov, în postări imunde, este sancţionată de Germania, dar nu şi de către organele statului român. CNCD este, ca şi CNA, responsabil pentru infestarea climatului nostru public. Ambele instituţii sunt complice ale acestei ofensive fara predecent.

Izolarea internaţională nu pare a mai conta în această ecuaţie a escaladării pesediste. Gândacii domnului Pop sau încălcările legii datelor personale de către domnul Vâlcov sunt detalii irelevante. Unicul element care are importanţă, acum, este intensificarea operaţiunii de salvare penală şi de spoliere economică.

Regimul Dragnea atinge un nivel al abjecţiei patrimonialiste fară precedent în istoria de după 1989. Revelaţiile din şedinţele PSD conturează imaginea unui stat ale cărui resurse sunt traficate de partenerele şefilor de partid. Ceauşismul târziu se suprapune peste memoria fanariotă. Un Cabinet 2 informal este responsabil pentru alocările de fonduri, in vreme ce grobianismul comportamental evocă atmosfera unei fraternităţi de interlopi.

Regimul Dragnea este întemeiat pe alianţa, indestructibilă, dintre samavolnicie şi impostură. Ordinea patrimonialistă face ca statul să fie una cu partidul, iar partidul să însemne Liviu Dragnea şi acoliţii săi. Organizaţia partinică este un decor care maschează rapacitatea de ciocoi.

Regimul Dragnea este expresia acestui eşec la centenar al statului şi al elitei noastre politice. Metastaza care ne cuprinde poate fi fatală, distrugând tot ceea ce a fost zidit, cu migală, în anii de modernizare. Involuţia României este fără echivalent tocmai prin amploarea derivei morale pe care o antrenează. În clipa în care infractorii devin gardieni ai dreptăţii, sensul moral al comunităţii de cetăţeni este afectat iremediabil.

Prelungirea acestei dezonoare colective este un risc mortal: dincolo de un anumit prag, devastarea poate fi atât de profundă încât să fie imposibil de remediat prin reforme viitoare. Un stat al fărădelegii nu poate dura decât prin cultivarea despotismului. Regimul Dragnea este o încercare pe care suntem chemaţi să o înfruntăm.

Articol apărut şi în MarginaliaEtc.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News