Vocile rațiunii, discernământului și onestității devin minoritare într-o societate în care cultura ajunge să fie privită ca inutilă, de foarte sus până foarte jos, în zona politică, dar nu numai, cu dispreț sau chiar furie. O societate în care...
Suveranismul sfidător și smintitor insultă obraznic inteligența politică adecvată la o Europă trecută demult din secolul naționalismului necesar în cel al patriotismului luminat și al comunitarismului social-economic reciproc avantajos pentru statele europene, adică pentru cetățenii lor. Ridicolele și toxicele...
Iată o întrebare la care sunt obligați să răspundă public acei clerici de mir și mai ales monahi (treziți brusc din contemplație) care, împotriva unei hotărâri sinodale clare, se implică și se pronunță public în susținerea electorală a unui politician(ist)....
Orbirea dăunează grav alegerii între ce ne face bine sau rău cu adevărat. Puterea maselor „insuficient” educate, victime ale sistemicei corupții morale și imposturi profesionale cocoțate în politica mare, corupție și impostură manifestate nestingherit timp de trei decenii, a relevat...
Este (ar fi) o imensă rușine, o confirmare a degradării noastre mentale și morale naționale, să validăm prin cel mai important instrument al democrației, pentru care au murit cei mai frumoși oameni ai acestui popor, suprimați de regimul terorii și...
Batjocoresc prin minciună, ipocrizie și impostură realitatea îmbibată de suferințe, așteptări și reverii ale oamenilor care, din varii motive, aleg înșelați să îi creadă. Omul majoritar a fost mereu sensibil la povești ce-l poartă dincolo de cruda realitate imediată...
Populismul, cel căruia nu-i pasă nicio clipă de poporul pe care-l prostește în față chiar în timp ce-l lingușește și mângâie perfid pe creștet, e forma supremă de impostură care, fondată pe faliment moral, garantează falimentul integral în toate direcțiile...
Testul „Patapievici” este trecut de foarte puțini. Cei care nu îl trec ies în evidență rapid prin ignoranța lor bățoasă și punctual furioasă, prin aderarea la ideocrația cristofobă, prin apartenența la găști „culturale”, clanuri televizuale și haznale media infernale din...
Conservatorismul real, nu închipuit, mimat, terfelit sau agramat, este unul singur: acela care exprimă o viziune perfect articulată asupra unor principii formulate de reflecția celor mai eminenți gânditori și autori conservatori din ultimele două secole (de la Edmund Burke la...
Referendumul din Republica Moldova este răscrucea dintre calea europeană și fundătura gubernială. Manifestările pervers agresive ale imperialismului rusesc, acest decrepit general beat al istoriei pline de noroi și sânge a Estului socialist, lugubru personaj învechit în rele, malefic creator...
Ce ne salvează? Comunitar, nimic, pentru că nu mai trăim în comunități empatice, unite de valori tari, comune, ci insular, individualist, mimând conjunctural o solidaritate rapid spulberată de vânturile grijilor și intereselor dictate de viețuirea cotidiană, grăbită, superficială. Statul...
5 octombrie, Ziua Mondială a Educației, o mai sărbătorește, totuși, real nu festivist, cineva? Aproape sigur există oameni extraordinari care reflectează azi nostalgic la ce a însemnat Educația, ce mai înseamnă ea și la ce ar putea însemna dacă...
Omul alienat instituțional, pe scurt, instituționalizat și, în consecință, dezumanizat, devine în timp o imensă pacoste pentru instituția pe care, reprezentând-o și, imaginar, slujind-o, o compromite și vulnerabilizează grav din interior. Prin autismul său instituțional, prin acțiunile sale lipsite...
Dacă există o zi de sărbătorire, nu de comemorare, a limbii române (chiar astăzi), există, desigur, și o noapte a ei (aproape tot anul), în care o maltratăm, adică ne purtăm rău cu ea, făcând-o „cum ne vine la gură”....
(10 aprilie 1935 – 24 august 2024) este unul dintre acei prea puțini „teologi gânditori” contemporani care au împlinit porunca împrietenirii Revelației cu mintea omenească fascinată și orientată căutător spre ea. Formația sa intelectuală, cultura teologică și filosofică fenomenală,...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
