Pledoarie pentru neuitare

Spunea președintele Klaus Iohannis că responsabilii pentru masacrele din timpul Revoluției nu sunt încă știuţi. Ba da, domnule Iohannis, sunt ştiuţi. Din păcate, nu sunt încă pedepsiți. La fel precum responsabilii Mineriadei, continuarea directă a violențelor din decembrie 1989 şi din ianuarie 1990.

 

În toţi aceşti 31 de ani, urmaşii lui Ceaușescu au batjocorit tot ce putea fi batjocorit. Prefăcătoria a fost şi rămâne înfiorătoare. S-a jucat şi se joacă la toate capetele posibile. Asistăm de decenii la elefantiazisul imposturii. Victimele au fost umilite, marginalizate şi amuţite. Securiștii şi celelalte otrepe se bucură de pensii exorbitante. Generalii trădători veniți cu trupele sovietice de ocupație au parte de funeralii militare. Singurul gest statal de condamnare explicită şi categorică a dictaturii comuniste ca ilegitimă şi criminală a fost asumarea de către șeful statului, pe 18 decembrie 2006, a Raportului Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Legea lustraţiei a fost respinsă.

Asasinii lui Gheorghe Ursu beneficiază de o obscenă impunitate. Reducerea pensiilor securiştilor a fost respinsă. Nu exista în capitala țării un muzeu național, sprijinit de statul român, al experienţei comuniste din România. Se bate monedă acum despre un Muzeu al Ororilor Comunismului. Ca tot ce vine dinspre Alina Gorghiu nu suna promițător. În fine, on verra. Memorialul de la Sighet este ceea ce avem mai prețios şi mai onest în această privinţă. Avem, în inima Bucureştiului, bustul lui Adrian Păunescu, lingăul paradigmatic. Un fost președinte, pretins anticomunist, bate palma cu aceste lepre pentru a-şi menține intactă grădina cu levănţică. Fosilele din CC al PCR se lăfăie prin varii consiliii, comisii şi comitete.

Cei care am sperat că generaţia copiilor de nomenclaturişti se va confrunta critic cu biografiile familiilor lor ne-am înșelat. Dimpotrivă. Petre Roman, Serghei Mizil, Popoviciu, Horia Constantinescu şi câţi alţii se distrează copios. Academia este plină de foşti turnători şi de naţionalişti ceauşişti. Să mă mir de avalanşa de ură împotriva celor care nu renunță la memorie? În ceea ce mă privește, ura lor mă onorează. Departe de mine pretenția omniscienţei ori a infailibilității. Pot greși, asemeni oricăruia dintre noi. Dar încerc mereu să gândesc, adică să fac distincția dintre Bine şi opusul său, Răul.

 

P.S. Institutul Revoluției Române a scăpat de ruşinoasa tutela a lui Ilici. Director general este Petre Roman. Tuşea şi junghiul. Dracul a fost înlocuit de Talpa Iadului. Surprinzător, director științific este acum inginerul Andrei Ursu, fiul celui ucis de Securitate. Își merită locul, dar, sincer, există ceea ce numesc proximităţi maculante. Andrei Ursu are un trecut onest şi curat. Petre Roman are unul plin de minciuni, intrigi şi ticăloșii.

 

Articol publicat şi în Contributors.

Print Friendly, PDF & Email
Publicitate



Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.