Expoziţie Forgács Péter, la Muzeul de Artă Timişoara

Sursă foto: hu.wikipedia

Artistul media și regizorul de filme independente Péter Forgács, fratele scriitorului András Forgách, autor al celebrului volum Dosarele mamei mele, expune, începând de azi, la Timişoara. O expoziție multimedia inedită sub titlul Informare – Atribuire de sens.

 

În această expoziţie, Forgács Péter a lucrat cu propriile amintiri: a prelucrat arhiva care dezvăluie povestea unei familii, în centrul ei aflându-se figura mamei, cea despre care fratele său, Forgách András, a scris volumul Dosarele mamei mele, după ce, la mai bine de 20 de ani de la căderea comunismului, a descoperit că fusese informatoare a regimului Kádár.

Instalaţia lui Forgács Péter împreună cu romanul Dosarele mamei mele, cartea din care András Forgách va citi la Festivalul Internaţional de Literatură de la Timişoara, anul acesta, constituie cronologia unei perioade de un deceniu, care redă, prin reorganizarea arhivei private, modul în care practicile autoritare din epoca lui Kádár au definit viaţa cotidiană. Volumul, apărut în română la Editura Pandora M, în 2021, văzut lumina tiparului pentru prima dată în anul 2015, la ediţiile următoare îmbogăţindu-se cu noi capitole care completează povestea familiei cu noi întâmplări-mozaic.

Expoziția creată de către Marcell Esterházy, Péter Forgács și Gábor Gerhes, intitulată Informare, a avut loc iniţial în perioada 17 noiembrie 2015 – 13 martie 2016 la Centrul de fotografie contemporană „Robert Capa” din Budapesta.

Așa cum a făcut de multe alte ori, și în această expoziție Péter Forgács lucrează cu materialul unei arhive particulare, numai că, de această dată, explorarea are loc în trecutul propriei familii. Expoziția conține două secțiuni distincte, marcate ca atare.

Prima secțiune – transmit organizatorii expoziţiei – prezintă un montaj de secvențe video, început în 1982 și încheiat în 2015. Conceptul și scenariul au la bază o scrisoare a lui Franz Kafka, scrisă în noaptea de 8 ianuarie 1913, către iubita sa, Felice Bauer, și tot de aici provine și titlul I Can Laugh Too/ Și eu pot să râd. Caracteristica de bază a acestei succesiuni de secvențe este o tulburătoare ambiguitate: pe de o parte artistul dorește să creeze imagini pentru un public larg și pe de altă parte el dă la iveală filmări intime din existența unei familii. Putem vedea pe ecran membri de familie, mame, copii, prieteni; comportamentul lor degajat e dovada încrederii lor în cel care filmează și viceversa.

În a doua secțiune, intitulată Mrs. P and Her Sons, Péter Forgács procesează o arhivă, dezvăluind o poveste de familie în centrul căreia se află figura propriei mame. Mrs P a lucrat ca agent secret, în Ungaria, între anii 1975 -1985, reușind să ascundă acest lucru față de copiii ei, Péter și András Forgách, care îi vor afla secretul abia în 2014. Instalația de fotografii ne poartă prin existența acestei familii de artiști în două moduri diferite. Pe de o parte, prin intermediul rapoartelor de evaluare ale ofițerilor de urmărire și ale rapoartelor scrise de însăși Mrs.P, iar pe de alta, cu ajutorul jurnalului fiului ei, al unei arhive de peste 400 de fotografii și al altor documente referitoare la această familie și la activitățile lor artistice.

Începând cu 1996, frații Forgács-Forgách au lucrat împreună la mai multe proiecte literar-filmice. Instalația Mrs. P and Her Sons este cea mai recentă colaborare a celor doi artiști.

Expoziţia, găzduită la etajul al doilea al Muzeului de Artă din Timișoara, va fi deschisă în perioada 15 – 31 octombrie. Organizatori sunt Asociația Culturală La Două Bufnițe și Headsome Communication.

Print Friendly, PDF & Email
Publicitate



Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.