Ce pot să mai spun? Acum, după trei ani. Nu pot decât să reiau ce am scris atunci. Ceva, totuși, s-a întâmplat. După. Protestul a devenit de atunci mai puțin virtual. În fața incompetenței, lipsei de morală, ignorării vieții noastre...
Această Rocinantă de partid servește credincioasă stăpânului ei, plecat la lupta cea mare cu propriile-i mori. Pentru oamenii care nu s-au rușinat să citească literatură și își mai aduc aminte de Don Quijote, episodul, minor desigur, al găsirii unui nume...
Recenta scrisoare de susținere a Primarului General al Capitalei de către câteva zeci de figuri publice, de la un academician (același, de altfel) la oameni de teatru, mulți directori de instituții teatrale, regizori, actori sau în relație asiduă cu unele...
Întâlnirea președinților Trump și Putin la Helsinki, din luna iulie, urmată de întâlnirea bilaterală Putin-Merkel, din august, după o escală dansantă a lui Putin la Viena, a produs îngrijorare pentru statele statele est-europene. Helsinki este un loc cu o simbolistică...
Când magiștrii îmbătrânesc frumos, cel mai prost lucru pe care îl pot face contemporanii e să îi excludă. M-am gândit mult la asta, la cât poți învăța de la oameni care știu și care știu să transmită ce știu. Firesc....
Marele partid al românilor cărora le-a promis totul e acum captiv. Nu democrația l-a capturat, ci o lipsă de civilizație, de cultură în creștere. Gândirea liberă, critică, un instrument de primă mână în construcția democratică, se vede tot mai mult...
Noul stalinism din Educație, prin care competenței, profesionalismului, specialiștilor, li se preferă guvernanți care se comportă ca și cum universitățile bune/foarte bune din România s-au născut peste noapte, poate face ravagii. Ceea ce face în ultimele luni, mai ales în...
Centenarul Marii Uniri, prin viziunea de commedia dell’arte a actorului-ministru al Culturii, se prelungește până în 2023. Mâine- poimâine e aprilie și…nimic. Un Centenar al nimicului, din păcate. Căci nu se întâmplă mai nimic. Inaugurăm Cercul de lectură aplicată...
Nu despre parteneriatele ministrului Culturii cu Academia Română, cu o Coaliție e vorba, de fapt. Ci despre neputința, neîncrederea, limitarea manifeste în actul de gestionare a unui obiectiv important: Strategia pentru Cultură a României pe termen scurt, mediu și lung. ...
De ce a dorit dl. ministru al Culturii, actorul George Ivașcu, până de curând managerul Teatrului Metropolis, tutela Academiei Române în chestiunea strategiilor și politicii culturale românești în anii următori? Pentru că dorește să fie, cum a formulat memorabil, dar...
Același scenariu Central și Est European se desfășoară, cu diferențele de rigoare, și în România: vrem banii Europei, dar în contra ei și în condițiile noastre. Ce nu convine acestor țări care au aderat la UE, au semnat un tratat,...
Dl. ministru TT ne-a oferit aseară, pe prima scenă a țării, în rol principal, spectacolul „Înfierarea”, de Eugen „Gene” Nicolicea, în regia lui Liviu „Love” Dragnea. Am fremătat văzând publicul nostru care a umplut Sala mare a scenei naționale a...
Să-i numim țepari de țară. Țepari din dragoste de… țară. Ne-au otrăvit zilnic. De ani de zile. Cu dragostea lor de țară, de neam. Ne-au vrut binele. Din 1990 încoace, o lungă perioadă, ei sunt aceiași binefăcători. Au statul...
1. Procesul, de Kafka. Spectacolul Teatrului Naţional „Lucian Blaga”, din Cluj-Napoca, cu Procesul, de Kafka, în regia Mihaelei Panainte, prezentat pe scena sălii Majestic a Teatrului Odeon din București, e o „lecție” de absurd. Jozef K. se trezește, într-o zi,...
Hamlet Collage este virtuozitate la… cub: Textul este descompus și refăcut împreună cu Secvențele spațiale multimediatice și cu Actorul-Performer care este impecabil. În deschiderea Festivalul Național de Teatru, aseară, Hamlet Collage, în regia celebrului Robert Lepage, cu nu mai...
Structurile autorității sunt invadate de colonii de girimele: oameni subculturali, care trădează încrederea conferită, dar care au aplombul barbarului căruia i s-a dat drumul în civilizație. Nu cred că mai putem îngădui/accepta multă vreme, cum o fac mulți acum...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
