Secolul totalitarismelor
Să spunem lucrurilor pe nume: PCR a fost condus de către o bandă de briganzi înarmați cu o ideologie asasină, care au capturat o ţară cu ajutorul direct al unei puteri imperialiste si expansioniste numită URSS. Astfel s-a născut și a funcționat totalitarismul comunist în România, prin complot, crimă, trădare.
Acum 70 de ani, în luna noiembrie 1947, avea loc înscenarea judiciară organizată de slugile lui Stalin din România împotriva lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache și altor fruntași ai PNȚ. În fapt, pe banca acuzaților se afla istoria României democratice. Trădătorii țării îi acuzau pe întregitorii ei de “trădare”. Era ceva odios, monstruos și halucinant în toată această criminală dramaturgie.
Am avut șansa să-l cunosc pe N. Carandino, directorul ziarului “Dreptatea”, mi-a vorbit despre comportarea de o inflexibilă demnitate a lui Maniu la proces si în anii de temniță.
După câteva săptămâni, printr-o lovitură de stat pusă la cale de agenții Kremlinului, Regele Mihai, monarhul constituțional al țării, era constrâns să abdice. Consecința era limpede: triumfase sinistra, demonica “tactică a salamului” inventată de Mátyás Rákosi, Stalinul maghiar. România înceta să mai fie România, devenise o gubernie sovietică, o colonie penitenciară dirijată de un grup de scelerați convinși că fuseseră desemnați de Istorie să batjocorească un popor, o cultură, o tablă de valori întemeiată pe onoare și curaj civic.
Pe 5 noiembrie 1947, Ana Pauker, femeia de fier, de oţel, de beton a comunismului din România, devine ministru de Externe. Colaboraţionistul Gh. Tătărescu este eliminat precum o măsea stricată. România nu mai are de fapt politică externă, este cu desăvârșire vasalizată. Încep epurările din minister, vechii diplomati sunt concediati, mulți vor fi arestați. Mâna dreaptă a temutei militante este Ana Toma, ilegalistă din categoria “pură și dură”, membră a CC, soția agentului sovietic Pantelei Bodnarenko, zis Pantiușa, devenit, prin românizare cadristă, Gheorghe Pintilie, șeful Securităţii chiar din clipa înfiinţării acelei instituţii criminale, în 1948.
Cultul lui Gheorghiu-Dej se dezvoltă în paralel cu acela al moscovitei Ana Pauker, rivalitatea lor este ireconciliabilă. Sunt ca două săbii într-o teacă. își zâmbesc, se sărută tandru, dar se urăsc de moarte. În iunie 1952, acuzată de simultană “deviere” de dreapta și de stânga (o sfidare a legilor fizicii!), Ana Pauker este eliminată din Secretariat și din Biroul Politic. A fost arestată în februarie 1953, acuzată de complot sionist. Doar moartea lui Stalin, pe 5 martie 1953, a salvat-o de o soartă similară cu aceea a lui László Rajk ori Rudolf Slánský.
Dedic acest text memoriei lui Corneliu Coposu, multă vreme secretarul personal al lui Iuliu Maniu. Am devenit apropiat de Corneliu Coposu grație prietenului meu Costin Borc, după 1990 secretar personal al liderului PNȚCD.
Articol publicat și pe Contributors.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News