De peste cinci ani, tăcere în dosarul penal privind „operele ştiinţifice” scrise în puşcării

Sursă foto: Agerpres

Peste 440 de „opere ştiinţifice” au fost declarate ca fiind scrise în puşcăriile din România în perioada 2012 – 2015, cu un vârf în 2015, scopul lor fiind exclusiv eliberarea din detenţie, înainte de termen, a autorilor lor. Iar asta s-a făcut cu complicitatea a zeci de cadre universitare, directori sau patroni de edituri, angajaţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi chiar magistraţi. La cinci ani şi jumătate de la momentul în care faptele acestei frăţii penal-academice au intrat în vizorul procurorilor anticorupţie, despre acest dosar nu se mai ştie nimic oficial. „Este în curs de soluţionare” – acesta este răspunsul standard primit la întrebările periodice adresate DNA, iar apoi Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie.

 

Dosar „în lucru”, de peste cinci ani

Am solicitat de curând, din nou, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie să comunice în ce stadiu este dosarul privind publicarea de cărţi ştiinţifice scrise în penitenciare – deschis de DNA în ianuarie 2016 şi declinat SIIJ în februarie 2019 – , iar dacă cercetarea vizează şi persoane, cine sunt acestea şi pentru ce fapte sunt cercetate. De asemenea, am solicitat, să comunice când intervine prescripţia răspunderii penale în acest dosar.

Parchetul General transmite, prin Biroul de Informare şi Relaţii Publice, că „dosarul că este în curs de soluționare”. Adică, tot la SIIJ. Nu mi se răspunde însă la niciuna dintre întrebări, nici măcar la acea privind termenul de prescripţie, fiind invocat caracterul nepublic al procedurii în cursul urmăririi penale. Aşadar, „alte informații nu vă pot fi furnizate în acest moment”. Un răspuns asemănător am primit de la DNA în februarie 2019, apoi de la SIIJ, în iulie 2019, la fel, în iulie 2020.

 

2011. Cum a început

În anul 2011, Administraţia Naţională a Penitenciarelor a emis Decizia 619, pentru aprobarea instrucţiunilor privind organizarea muncii persoanelor private de libertate aflate în unităţile subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Acest act prevedea, printre altele, că deţinuţii care au publicat lucrări ştiinţifice beneficiază de o reducere a pedepsei. De cât? Menţiona Legea 254/2013, privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, la art. 96, alin 1, litera f, care prevedea la vremea respectivă, între timp fiind modificată, că pentru fiecare lucrare ştiinţifică scrisă după gratii se scădeau 30 de zile din pedeapsă.

Ce înseamnă lucrare ştiinţifică în viziunea celor care au redactat Decizia 619/2001? Conform art. 64, în categoria lucrărilor ştinţifice intrau lucrările publicate în reviste ştiinţifice recunoscute, la data publicării, de Colegiul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior, lucrările publicate la edituri recunoscute, la data publicării, de către Colegiul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior şi comunicările ştiinţifice susţinute la o conferinţă naţională sau internaţională şi publicate în analele manifestării ştiinţifice.

Astfel s-a dat undă verde la eliberarea înainte de termen, cu încălcarea evidentă şi în mod organizat a legii, a zeci şi zeci de deţinuţi: 6 „lucrări ştiinţifice” au fost declarate ca fiind scrise în penitenciar în 2012, 14 în 2013, 89 în 2014, şi… 338 în anul 2015.

 

2016, DNA: „S-a acţionat coroborat, astfel încât persoanele condamnate să apară ca autori de lucrări științifice”

DNA anunța, în 12 ianuarie 2016, că s-a sesizat din oficiu în legătură cu acest subiect, abordat de o parte a presei centrale, şi că a deschis un dosar penal in rem. Dosar care viza infracțiunea de favorizare a făptuitorului, în modalitatea ajutorului dat unor persoane condamnate pentru infracțiuni de corupție, în scopul de a îngreuna executarea pedepselor aplicate de instanțele de judecată. Se anunţa un mega-dosar de corupţie. Iată ce comunica atunci DNA:

„Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție s-au sesizat din oficiu cu privire la suspiciunea săvârșirii infracțiunii de favorizarea făptuitorului, în modalitatea ajutorului dat unor persoane condamnate pentru infracțiuni de corupție, în scopul de a îngreuna executarea pedepselor aplicate de instanțele de judecată.

Potrivit procesului-verbal de sesizare din oficiu întocmit de procurori, fapta ar fi fost săvârșită de mai multe persoane care au acționat concertat în scopul de a crea aparența că sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca persoanele condamnate să fie liberate condiționat. Dintr-o notă întocmită de Administrația Națională a Penitenciarelor, precum și din datele existente în spațiul public rezultă indicii că aceste condiții nu erau îndeplinite în realitate, iar prin faptele săvârșite s-a urmărit exclusiv favorizarea persoanelor condamnate.

În această modalitate, printre persoanele condamnate la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni de corupție se regăsesc condamnați care au executat sau urmează să execute cu până la 300 de zile mai puțin decât stabilise instanța de judecată, exclusiv ca urmare a activității infracționale care face obiectul sesizării din oficiu.

Astfel, potrivit art. 96 alin. 1 lit. f din Legea nr. 254/2013, privind executarea pedepselor, în cazul elaborării de lucrări științifice, se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare științifică. Pentru a profita de această prevedere, s-ar fi creat un mecanism în care ar fi implicate cadre universitare, reprezentanți ai unor edituri și membri ai comisiilor din penitenciare, care au acționat coroborat, astfel încât persoanele condamnate să apară ca autori de lucrări științifice, iar pedepsele aplicate de instanțe să se considere ca executate.

Mai multe cadre universitare ar fi acordat recomandări formale prin care au atestat pretinsa relevanță științifică a unor lucrări, exclusiv pe baza titlului acestora, fără a lua contact în vreun mod cu autorul lucrării și fără a cunoaște viziunea acestuia asupra temelor care urmau să fie abordate. Aceste recomandări ar fi avut o natură generică și ar fi fost folosite, uneori, în aceeași formă, pentru elaborarea unor multiple lucrări cu caracter științific.

Alte cadre universitare ar fi acceptat să valideze valoarea unor lucrări și să le includă în evidența unor conferințe științifice internaționale, în condițiile în care activitatea de elaborare desfășurată de autor durase câte o oră pentru fiecare comunicare. Se observă că ar exista o discrepanță între prestigiul presupus al unei asemenea manifestări și implicarea reală a autorului, care a determinat ca fiecare oră de activitate să reducă durata pedepsei executate cu câte 30 de zile.

Totodată, ar fi existat persoane care au acceptat să elaboreze lucrări cu un aparent caracter științific și care au fost asumate ulterior de persoanele condamnate. Lucrările pretins a fi fost realizate în penitenciar citează opere la care autorul nu a avut acces nici la bibliotecă, nici online, iar timpul dedicat elaborării lucrărilor este în mod obiectiv insuficient pentru un asemenea demers (de exemplu, 12 ore pentru o lucrare de 180 de pagini, ori 6 ore și 40 de minute, pentru elaborarea unei lucrări de 212 pagini). În aceste împrejurări, concluzia este că autorul real este o altă persoană.

Reprezentanții unor edituri ar fi acceptat publicarea lucrărilor fără a se raporta în niciun fel la valoarea științifică acestora și interesul pieței de carte, în tiraje infime, care nu au fost puse în vânzare în circuitul comercial obișnuit. Modalitatea atipică de încheiere și executare a contractelor în raport cu celelalte lucrări publicate de aceleași edituri demonstrează că aceste persoane nu ar fi acționat în scopul pentru care a fost înființată persoana juridică, ci exclusiv pentru a împiedica executarea pedepsei în condițiile stabilite de instanță.

Pe de altă parte, funcționari din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor cu atribuții în analiza condițiilor prevăzute de lege pentru a propune liberarea condiționată ar fi acceptat susținerile condamnaților și le-ar fi acordat beneficiul legal menționat, în lipsa oricărei cenzuri cu privire la temeinicia acestora. Astfel, au existat situații în care persoanele condamnate nu figurau în tabelele de pontaj sau au elaborat în același interval patru lucrări științifice în paralel, împrejurări care arată că era în mod obiectiv imposibil să fie autorii acestor opere.

Aceste împrejurări au dat naștere unui adevărat fenomen de natură să lipsească de conținut deciziile instanțelor (în luna decembrie doar la Penitenciarul Rahova erau în curs de elaborare 46 de lucrări pretins științifice).”

 

2009. Declinare către SIIJ

În februarie 2019, DNA declina dosarul puşcăriaşilor scriitori de opere „ştiinţifice” către Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie din cadrul Parchetului General; era la şase luni de la înfiinţarea acestei secţii de către de fostul ministru al Justiţiei, Tudorel Toader.

O declinare la care s-a recurs deşi dosarul DNA nu viza doar fapte comise de procurori sau de judecători – or SIIJ are în atribuţii strict investigarea unor presupuse fapte ilegale comise de magistraţi, care ar putea fi implicaţi în punerea în libertate ilegală a unor puşcăriaşi care au declarat că au scris „opere ştiinţifice” –, ci fapte comise de deţinuţii scriitori şi de cei care au contribuit la punerea lor în libertate, adică directori şi patroni de edituri, cadre universitare, angajaţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

 

Linişte suspectă

Încremenirea acestui dosar ridică mari semne de întrebare. Mai ales că se anunţa un foarte mare dosar de corupţie, cu încrengături care duceau şi în mediul academic şi în justiţie. Aşa cum scriam în Cuvântul înainte la volumul Frăţia penal-academică. Cercetarea științifică din penitenciarele României: o investigație jurnalistică (apărut la Humanitas, în 2018):

„(…) E greu de crezut în coincidenţe când vezi că zeci de deţinuţi îşi descoperă subit veleităţi şi aptitudini academice, scriind – conform propriilor declaraţii şi conform declaraţiilor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor – sute de opere ştiinţifice. Această situaţie te duce mai degrabă cu gândul la o acţiune organizată. Chiar minuţios gândită şi organizată. Apoi, din momentul în care a făcut anunţul deschiderii in rem a unei anchete penale, dinspre DNA nu a mai venit nicio informaţie privitoare la acest dosar. După câteva luni, contrariată de  tăcerea din partea acestei instituţii, am decis să readuc subiectul în atenţia publică. La o scurtă privire pe lista cărților «științifice» scrise în penitenciar – Hotnews publicase, la începutul anului 2016, o listă integrală a lor, redactată de Administraţia Naţională a Penitenciarelor – au ieşit la iveală lucrări cu titluri de compunere şcolară, care nu puteau avea nimic cu scrierea ştiinţifică, cărţi scrise într-o săptămână, nume de deținuți care declaraseră că au redactat şi 11 volume în decurs de câteva luni, universităţi de renume şi chiar Academia Română folosite drept paravan pentru girarea acestei maculaturi cu patalama de «operă ştiinţifică».

Am decis să scriu pe cazuri punctuale, opridu-mă la întâmplare asupra câtorva. De la o primă verificare, am dat peste informaţii care duceau din start spre ipoteza unor declaraţii în fals, susţinute şi acoperite prin minciuni instituţionale. Am găsit titluri de cărți cu sute de note bibliografice, care fuseseră declarate ca fiind scrise în nici două săptămâni. Apoi, cărți «ştiinţifice» care nu aveau nici măcar bibliografie sau note de subsol. Edituri care au tipărit ilegal astfel de volume. Iar la analizarea unor situaţii în parte, selectate tot aleatoriu, au apărut indicii clare de fraudă: cărţi diferite cu bibliografie identică, volume cu ISBN neidentificabil la Biblioteca Naţională, volume tipărite, contrar legii, la edituri neacreditate ştiinţific și chiar cărți ce fuseseră tipărite înainte ca deținutul să fi anunţat că a încheiat redactarea lucrării. Am dat peste situaţii în care a reieşit că deţinut a scris două pagini într-un minut. Ori peste situaţii în care puşcăriaşii nu puteau face dovada că au scris aceste lucrări în penitenciar şi, cu toate acestea, în baza lor, au fost puşi în libertate înainte de termen.

În timpul documentării acestor articole, m-am lovit de răspunsuri sfidătoare din partea unor universităţi, a unor instituţii ale căror nume şi renume fuseseră târâte în acest scandal de impostură. Apoi, de refuzuri repetate din partea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor de a oferi informaţii despre aceste «opere ştiinţifice»; de exemplu, a refuzat să trimită copii ale copertelor unor cărţi, invocând ba legea dreptului de autor, ba imposibilitatea de a le transmite cu titlu gratuit, ba chiar faptul că sunt… date cu caracter personal. Apoi, de refuzul unei instanţe de judecată de a răspunde la solicitări de informaţii şi a furniza copii după o sentinţă definitivă şi irevocabilă; în fond, refuzul de a respecta o lege. Această opacitate instituţională, acest refuz încrâncenat de a furniza informaţii care în mod normal sunt publice vorbesc de la sine despre intenţia de acoperi nişte abuzuri grosolane, nişte grave încălcări ale legii. Despre faptul că, dacă legea ar fi fost respectată, aceste „opere ştiinţifice” nu ar fi putut fi invocate ca argument pentru liberarea, înainte de termen, a zeci de puşcăriaşi. (…)

Pentru că luni de zile nu s-a mai auzit nimic nou în dosarul de la DNA, în toamna anului 2016 am început să mă documentez în legătură cu acest subiect. În decurs de aproape un an de zile, până în toamna lui 2017, am scris câteva articole pe tema aceasta, după ce am verificat mai multe lucrări, alegând în mod aleatoriu autori, edituri şi coordonatori implicaţi în acest scandal. O dovadă a imposturii la scară largă este că fiecare dintre speţele verificate ridică semne de întrebare, iar în cazul multora, indicii de fraudă sunt incontestabili. Şi vorbesc de la sine despre complicități, în defavoarea legii, între pușcăriași, cadre universitare, edituri și reprezentanți ai ANP şi chiar judecători. (…)”:

De acest dosar de corupţie – început cu declaraţii în presă, date de fostul procuror general al DNA, Laura Codruţa Kovesi – riscă însă să se aleagă praful. Oficial, atunci când se va anunţa prescrierea faptelor. Fapte comise de sute de deținuți în cârdăşie cu zeci de cadre universitare, administratori sau directori de edituri, angajați ai Administrației Naționale a Penitenciarelor şi judecători.

 

Articole pe aceeaşi temă:

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.