Respingerea vulgarităţii, act conjunctural de patriotism
„Vulgaritatea intelectuală îi atrage pe alegători ca pe muște.” (Nicolás Gómez Dávila) A se dovedi că o majoritate a persoanelor cu adevărat libere respinge vulgaritatea în expansiune, fie și în ultimul ceas, poate fi, în împrejurări cruciale, cel mai înalt act de patriotism menit să salveze o țară de vulgarizare, orbire și posibilă destrămare.
Un act reflex de supraviețuire într-o lume a imperfectei ordini sociale și morale, a echilibrului, a bucuriilor simple, a banalului cotidian, care, împreună, în varii feluri, sunt sinonime cu frumusețea uitată și subestimată a vieții.
Ideea de „revoluție”, de răsturnare răzbunătoare a lumii în care trăim, de justițiarism egalitarist, de instaurare a unei noi ordini și orânduiri sociale în România din Europa deplin democratică a anului 2025, este inspirată, desigur, nu de Dumnezeu. El, nefiind un „Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii”, nu inspiră ceva absurd și „inutil ca o revoluție” (N.G.D).
A respinge vulgaritatea capabilă de orice, echivalează cu a te salva de urâtul și răul moral din care încolțește cel totalitar. Răul cel mai grav, întrucât acesta, în mod dovedit, suprimă libertatea și libertățile. Adesea, personale.
Omului vulgar nu-i pasă niciodată cu adevărat de celălalt. Vulgaritatea, crescută pe terenul buruienos al lipsei de educație și aderență la ce e valoros, devine o iederă sufocantă a ființei morale care, doar nesufocată, trăiește onest și binevoitor orientată spre altul.
Pentru omul vulgar, a fi brutal, a strivi, a supune sau a nimici ceea ce nu-i seamănă sau i se opune, constituie un reflex al sălbăticiei sale lăuntrice din desișurile căreia încă nu a ieșit. De aceea, omul vulgar nu poate vedea clar și nu se poate conduce nici măcar pe sine dincolo de desiș spre „luminiș” (spațiu al clarificării, civilității și civilizației crescute în și în jurul persoanei).
Vulgaritatea îi atrage așadar, ca pe muște, doar pe cei ce pot respira natural în ea, adică pe cei vulgari. Aceștia, din fericire, nu sunt majoritari, dar majoritarii au datoria să dovedească uneori că nu sunt minoritari.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
