E urgentă „deșacalizarea presei”
„Deșacalizarea” presei, „deșnapanizarea” ei ar fi o operațiune de igienă a societății românești. Dar cum se poate face azi, când invazia extremiștilor face chiar mai dezirabilă înjurătura, atacul imund și chiar îmbrânceala?
Expresia plastică „deșacalizarea presei” a folosit-o profesorul Vladimir Tismăneanu anul trecut, când perioada electorală prelungită a generat conflicte deschise între jurnaliști și propagandiștii deghizați în jurnaliști.
„Mă gândesc la acest peisaj – mârlănie, rapacitate, turpitudine – și-mi dau seama că este în fond unul extrem de deprimant. Mai ales într-un an electoral. Nu «corporatismul feroce», «globalismul apatrid» denunțate de neobolșevicii cu conturi elvețiene, ci mizeria morală a postcomunismului parazitat de șnapanii vechi și noi este cauza unei dezesperante amărăciuni a sufletului. Unii rezistăm, alții nu. E nevoie de o reală deșacalizare a presei. De o reală de-șnapanizare”, reitera Vladimir Tismăneanu un mesaj în care îi amintea pe vechii uteciști care au năpârlit la Revoluție și s-au „marketizat”: „Îl susțin pe Simion. Îl admiră pe Georgescu. Urăsc Vestul. Urăsc gândirea liberală. Sunt inculți, obraznici, vulgari. Sunt acum pe baricadele trumpisto-putiniste”.
În fiecare zi se pot aduna cel puțin câteva zeci de atacuri pline de ofense aruncate peste gard de unii așa-numiți jurnaliști către alții, care de obicei nu rămân fără replică. În ziua alegerilor prezidențiale, Anca Alexandrescu se adresa la Realitatea Plus jurnaliștilor cu apelativele „scursori, javre, jigodii”. Rostea aceste injurii cu o notă de triumf, ca una care este agent electoral pro-AUR, pro-Simion alias Georgescu. Aflată în conflict cu Victor Ciutacu de la RTV pe motiv de vasalități politice opuse, reproducând interesele și conflictele subterane ale patronilor, „vedeta” Culiselor Statului Paralel nu ezită să răspândească limbajul urii în spațiul public, nefiind tulburată de prevederile mai multor legi care interzic asta. Doar CNA mai deranjează cu amenzi fluxul neîntrerupt de amenințări, insulte, hate-speach de la această emisiune. Le țin hangul invitații emisiunilor, precum și pe rețelele sociale, cu ocări diverse. Gelu Vișan, fost parlamentar, prezentat pe Realitatea Plus ca „analist politic”, aruncă azi cu amenințări în „sorosiști”, în guvernanții actuali, în toată lumea, arătându-se favorabil lui Simion. Vișan a uitat că în 2022 se înjura public cu Simion în termeni ca aceștia: „George Simion, ești un nesimțit și un prost. Mă, prostule! Nu-i permit acestui golan să își bată joc de imaginea mea. Ești un golan și un derbedeu. Nu îmi spune mie că am fost condamnat și grațiat! Băi, nesimțitule!”.
De-a lungul anilor am asistat la o adevărată competiție despre care jurnalist sau persoană publică vituperează mai fără limite. Memoria internetului reține una dintre mitocăniile lui Turcescu la adresa marii sportive Nadia Comăneci, care participase la o reclamă: „Nadia Comăneci poate să-şi bage-n fund reclama ei la margarină! Vai mama ei de cerşetoare, ce-a ajuns… i-aş da numai zece… şuturi în fund! O nemernică, vinde otrava pe arginţi!”.
„Deșacalizarea” presei, „deșnapanizarea” ei ar fi o operațiune de igienă a societății românești. Dar cum se poate face azi, când invazia extremiștilor face chiar mai dezirabilă înjurătura, atacul imund și chiar îmbrânceala? Clasa politică a coborât într-atât, încât difuzează un model de mahala reprodus în Parlament și, adesea, în Guvern. Odată cu apariția unor partide ca AUR, SOS, POT și a unor figuri politice ca Șoșoacă, Simion sau Anamaria Gavrilă, sfidarea legilor, încăierarea, fugăreala pe coridoarele Parlamentului au devenit curente. Pentru că voturile venite din confuzie i-au trimis anul trecut în Parlamentul European pe Diana Șoșoacă și pe Luis Lazarus, s-a încercat exportul circului și acolo. Însă aplicarea regulamentelor a pus capăt acestei conduite care face de râs țara.
Când cerea insistent „deșacalizarea presei” în România, Vladimir Tismăneanu punea un diagnostic fenomenului de „șacalizare” ca venind din comunism, fiindcă corifeii acelei prese au devenit „baronii” presei după 1989 și au născut, ca găina lui Cristoiu, „pui vii”. S-au adăugat slăbiciunile instituțiilor de tranziție incapabile să sancționeze derapajele, apoi a venit libertatea fără responsabilitate a rețelelor sociale, care a născut alți pui vii, cum sunt „influencerii” și „tiktokerii”, și se adaugă lipsa de coeziune a breslei jurnalistice, care s-a lăsat înghițită de valul războinic și a permis ca oamenii să nu mai înțeleagă cine e și cine nu e jurnalist.
Articol publicat şi în Revista 22.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
