Cum îşi bate şcoala joc de copiii noştri (III)
Am răsfoit manualul de biologie pentru clasa a V-a. N-am întâlnit o enormitate pedagogică şi educaţională mai mare decât acest manual. Aprobat şi girat de către ministrul Educaţiei. Un munte de concepte şi noţiuni pe care nu le ştim nici noi, adulţii. Nu pot să nu adaug reacţia unui prieten după citirea draftului articolului: „Bă, ăştia sunt nebuni?“.
Copiii, abia trecuţi de şcoala primară, unii nu au clare cuvinte de conversaţie uzuală, trebuie să înţeleagă şi să înveţe, în 30 de ore, lista conceptelor prezentate mai jos. Materie de nivel liceal, dacă nu chiar universitar. În clasa a V-a!
Nici nu ştii cine sunt mai vinovaţi: autorii de programă la biologie sau autorii de manuale? Cei mai vinovaţi sunt, în orice caz, cei care aprobă astfel de aberaţii. Cei care aprobă astfel de programe şi manuale au luat-o razna. Rău de tot. Altfel nu-mi explic cum aprobă pentru clasa a V-a manuale cu concepte la care ni se încurcă limba în gură şi nouă, celor mari, şi cu studii superioare.
Manualul răsfoit: Biologie, clasa a V-a, editura DPH, autori: Adriana Simona Popescu, Gina Bărac, Marinela Roşescu, Florica Alexandrescu, Daniela Petrov, Cristian Gurzu, Valer Cerbu. Manualul a fost aprobat prin ordin de ministru de către Ministerul Educaţiei Naţionale, cu nr 5268/03.10.2017.
Iată lista conceptelor de bază, uşor de reperat, în manual fiind scrise cu litere bolduite. Repet, la clasa a V-a! Biotop, factori abiotici, biocenoza, ecosistem, biom, apă salmastră, eclozare, poichiloterme, homeoterme, fotosinteză, lanţuri trofice, reţele trofice, categorii trofice, descompunatorii, simbioză, camuflajul, mimetismul, crustacee, polenizare, substanţe organice, germinare, larvă, nutrienţi, graminee, moluşte, virusuri, protozoare, humus, artropode, endemic, angiosperme, acicular, gimnosperme, plancton, canibalism, debit, planarie, relict, submers, troglobionte, troglofile, calcar, fosile, plaur, grind, fitoplancton, zooplancton, detritus, epifite, prehensil, heterotrofă, autotrof, saprofite, agent patogen, protiste, euglenă, pigment clorofilian, hife, miceliu, ruginile, tăciunii, malurile, rizoizi, rizom, cormofite, spongieri, celenterate, cefalopode, artropode, chitină, monotreme, pinipede, placentare, marsupiale, heterotrofe, saprofite.
Nu sunt toate noţiunile din manual. Sunt alte multe denumiri ştiinţifice de animale sau plante, care dublează noţiunile sofisticate şi dificil de memorat. Iată câteva exemple copiate direct din manual:
Structura lecţiilor are spre final rubrici de tipul „Ştiaţi că…“, „Dicţionar“, „Teme şi aplicaţii“. Las la latitudinea cititorilor aprecierea conţinutului din textul de mai sus, care abundă în termeni a căror definire (ce trebuie făcută, pentru înţelegere şi nu memorare mecanică) generează alţi termeni la fel de complicaţi şi necunoscuţi copiilor de vârste 10-11 ani.
Textul de mai sus descrie Producătorii şi Consumatorii din peşteri (prezentat la lecţia „Peştera“). Este adevărat, textul este condensat, conţine fotografii sugestive, însă termeni ca „dioxid de carbon“, „substanţe organice“ (chimie), „fotosinteză/chemosinteză“, „depigmentarea tegumentului“, nemaivorbind de termenii marcaţi „troglobionte“ şi „troglofile“ ne-ar pune şi pe noi, adulţii, în dificultate (nu sunt prezentaţi nici în „Dicţionarul“ de la final). Un alt exemplu
Dacă cineva îşi imaginează că nişte copii de 10 – 11 ani pot înţelege şi reţine astfel de concepte, în 30 de ore dintr-un an şcolar, se înşeală amarnic. Şi mai au de învăţat şi la matematică, română, istorie, geografie, informatică etc.
Autorii manualelor sunt profesori sau nu? Pentru că nu pot să cred că profesori cu experienţă nu sesisează prăpastia dintre capacităţile unui copil de zece ani şi cerinţele programelor şcolare, la toate disciplinele, cerinţe aproape imposibil de îndeplinit.
Există şi multe lucruri bine realizate în manual. Fără îndoială, manualul are o grafică sugestivă, cu îndemnuri imperative „Aminteşte-ţi!“, „Descoperă!“, „Reţine!“, „Află mai multe!“, sau uşor stimulative de tipul „Ştiaţi că…“, uneori sunt explicaţi şi temeni (2-3) în „Dicţionar“, ca la finalul lecţiei să fie propuse „Teme şi aplicaţii“ şi „Proiecte“. Însă conţinutul, partea care revine elevului spre înţelegere şi învăţare, uneori şi spre experimentare practică, este de un nivel mult peste cei 10-11 ani ai săi.
Ce mai este de făcut? Doar la nivelul şcolii se mai poate îndrepta ceva. Profesori, directori, şefi de catedră să-şi asume răspunderea de a adapta programa şi manualul la posibilităţile şi potenţialul copiilor cu care lucrează. Să renunţe la concepte abstracte, să meargă cu copiii în parcuri, în ferme de animale, dacă este posibil, şi să le explice acolo, pe înţelesul lor, ideile principale ale programei. Să crească flori şi plante decorative împreună cu elevii, să le urmărească evoluţia şi să le explice fazele de dezvoltare ale acestora.
Profesorii cu experienţă ştiu ce se poate şi ce nu se poate preda la clasa a V-a. Scopul este să nu-i îndepărtăm pe copii de şcoală, ci să-i facem să vină „cu drag“ la şcoală, nu cu spaima că vor lua note mici pentru că n-au înţeles lecţia. Învăţământul românesc a luat-o pe un drum greşit, cel puţin în cazul curriculei pentru clasa a V-a. Dacă nu există profesori şi oficiali care să înţeleagă rolul şi rostul educaţiei, vom asista la creşterea abandonului şcolar, sau la parcurgerea gimnaziului fără niciun folos în dezvoltarea şi consolidarea personalităţii elevilor.
P.S. – Mulţumesc dnei dr. Oana Lupu pentru sprijinul acordat.
Articol publicat şi în Adevărul.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
Da, pot sa-mi imaginez… Nu de alta, dar aceleasi notiuni le-am invatat, tot in clasa a cincea…