Cartea pierdută a premierului Grindeanu există. Dar a fost radiată din biblioteci


În seara Anului Nou, când tot românul se pregătea de Revelion sau era deja cu sarmaua în farfurie, cineva acolo sus, foarte sus, veghea şi a dat ordinul către biblioteci: „Radeţi cartea lui Grindeanu”! Şi ordinul a fost executat fără întârziere.

 

Noi dovezi vin să alimenteze misterul „cărţii pierdute” a premierului Sorin Grindeanu. Cu ajutorul unor colegi din asociaţia Edu Cer (printre care d-na dr. Oana Lupu), am descoperit că în seara de 31 decembrie 2016, cartea exista în Biblioteca Naţională a României, după cum demonstrează print-screen-ul următor.

Este vorba de lucrarea Integrala Lebesgue-Radon în raport cu o măsură complexă, Editura Ionescu, 2002, având codul ISBN 973-8245-08-7, iar codul CZU 517 518 12. Autorul principal al lucrării este Grindeanu Nicolae, tatăl premierului, iar co-autor Grindeanu Sorin.

Tot în seara de 31 decembrie 2016, după apariţia în presă a „Scrisorii” adresate premierului de către asociaţia Edu Cer (www.educer.eu), prin care asociaţia îi cerea lămurirea aspectelor legate de cartea cu pricina, cartea a dispărut din catalogul online al Bibliotecii Naţionale a României. Adică, în frumoasa seară a Anului Nou, când tot românul se pregătea de Revelion sau era deja cu sarmaua în farfurie, cineva acolo sus, foarte sus, veghea şi a dat ordinul către biblioteci: „Radeţi cartea cu pricina!” Şi ordinul a fost executat fără întârziere, de la masa de Revelion.

Care să fi fost motivele emiterii acestui ordin în buza Anului Nou? Oricum, era o problemă cu cartea „pierdută” a premierului. Nu se justifica trecerea ei în CV. Da, dar o problemă şi mai mare era cu cartea găsită. Pentru că, posibil, este o carte plagiată. Nu ştim încă în ce procent, 100%, mai puţin, vom afla. Altă explicaţie pentru această radiere precipitată nu există. Sau poate există, dar singurul în măsură să ne-o dea este premierul Grindeanu însuşi.

Situaţia pare trasă la indigo cu teza de doctorat a lui Victor Ponta. Trei ani fost tocat de presă, aproape zi de zi, şi în final, după un şir de întâmplări demne de un roman, titlul de doctor i-a fost retras lui Victor Ponta. Dar cu ce pierdere uriaşă în planul imaginii de politician tânăr, cu perspective! Ponta este acum un cvasi-anonim, joacă golf prin ţările calde. A fost scos de la masa puterii.

Sigur, în cazul d-lui Grindeanu nu este vorba de o teză de doctorat. Doar de o carte. Efectul este, însă, acelaşi. Nu poţi să apari din postura de premier, în faţa a milioane de tineri care văd în tine un model, având la activ o carte plagiată. Ar însemna un îndemn pentru elevi să copieze şi ei la examenele şi tezele de la şcoală. Consecinţele pe care le-a suportat Victor Ponta le va suporta şi Sorin Grindeanu.

Biblioteca Naţională este obligată să ofere explicaţii detaliate Dacă doreşte să rămână o instituţie serioasă, demnă, dincolo de jocurile politice, Biblioteca Naţională trebuie să explice:

  • De ce a radiat în seara Anului Nou cartea menţionată?
  • Din ordinul cui?
  • Există sau nu există cartea în Depozitul Legal al Bibliotecii?
  • Poate fi consultată de orice doritor, aşa cum se întâmplă uzual cu orice altă carte?
  • Dacă doreşte să nu-i fie pătată imaginea de compromisuri politice pe sub masă, această instituţie importantă a Statului român, trebuie să furnizeze urgent răspunsuri la aceste întrebări, cel puţin pentru motivul că îşi duce existenţa din taxele şi impozitele plătite de către cetăţeni.

Premierul Sorin Grindeanu îşi joacă acum cariera politică. Nu poţi pleca la un drum lung şi anevoios cu o pată neagră, demnă de epoca stalinistă: un ordin dat Bibliotecii Naţionale de a radia o carte din cataloagele sale, doar pentru că ar putea fi constatat un plagiat. Este posibil ca lucrurile să nu stea aşa. Dar în lipsa oricăror explicaţii credibile, majoritatea cetăţenilor vor rămâne cu un mare semn de întrebare şi cu un sentiment de neîncredere în premierul lor.

În concluzie, mă aştept ca premierul Sorin Grindeanu să dea explicaţii asupra cărţii pe care şi-a atribuit-o în CV, dacă există sau nu, şi cum se explică alba-neagra constatată în catalogul Bibliotecii Naţionale. Mă aştept ca premierul Grindeanu să scoată cartea din propria bibliotecă şi să o ofere spre studiu şi evaluare unor specialişti, care vor decide dacă e plagiată sau nu. Doar în felul acesta, dacă premierul nu are scheleţi în frigider, se vor lămuri lucrurile şi totul va reintra într-un făgaş, cât de cât, normal.

Şi mai este ceva. Mai devreme sau mai târziu, tot se va afla adevărul. Cineva va scoate din bibliotecă respectiva carte sau va devoala ce s-a întamplat în seara zilei de 31 decembrie, şi atunci scandalul va fi şi mai mare. Exact ca în cazul tezei de doctorat a lui Victor Ponta.

 

Update 1

Stimată Doamnă Cincea, 

Fac din nou apel la profesionalismul şi la etica profesională pe care sînt convins că le deţineţi, numai să aveţi şi bunăvoinţa să le şi dovediţi.

Sînt convins că, alături de Domnul Profesor Vlaston, aţi putea da de urma cărţii menţionate în CV-ul Domnului Sorin Grindeanu fără a denigra Biblioteca Naţională şi angajaţii ei, care v-au slujit total dezinteresaţi şi şi-au rupt din timpul domniilor lor ca să vă răspundă documentat la diversele întrebări pe care ni le-aţi adresat. 

Nu ştiu pe ce informaţii vă întemeiaţi în articolul Dumneavoastră de pe blog, cel cu „Cartea pierdută…”, dar cartea cu pricina există în continuare în catalogul online al Bibliotecii Naţionale, numai să aveţi bunăvoinţa să căutaţi cum trebuie, anume în „Catalogul CIP” (= Catalogare Înainte de Publicare). Această CIP este o catalogare obligatorie prin lege, pe care o face Biblioteca Naţională la solicitarea unei edituri înainte de publicare. Desigur, editura are apoi obligaţia, prin Legea Depozitului Legal, de a transmite cartea, după publicare, Bibliotecii Naţionale, iar Biblioteca va completa înregistrarea bibliografică, atribuindu-i cote şi alte informaţii bibliografice necesare. (Ceea ce nu s-a întîmplat în cazul cărţii Integrala Lebesgue-Radon…, întrucît editura nu a trimis cartea cu pricina.)

Afirmaţia că înregistrarea din catalogul Bibliotecii Naţionale ar fi dispărut după data de 31 decembrie este profund eronată şi, dacă nu arată rea-voinţă, ea demonstrează cel puţin o cunoaştere mai relaxată a felului în care se face căutarea într-un catalog de bibliotecă. Sînt convins că nu-i atît de greu de învăţat şi sînt cu totul încredinţat că atît angajaţii Bibliotecii Naţionale, cît şi colegii noştri de la Bibliotecile mari din Timişoara vă vor sta la dispoziţie oricînd, ca să vă arate cum poate fi utilizat un catalog de bibliotecă. 

La mulţi ani (dar buni şi oneşti)!

Cu stimă, 

Octavian Gordon, 

Director General, Biblioteca Naţională a României

 

Update 2

Explicaţiile d-nei Dr. Oana Lupu

Eu nu am cunoştinţe despre bucătăria interioară a BN, şi nici nu ar fi normal, ci doar temeinice în sisteme informatice. Şi da, în data de 31.12. 2016 apărea cartea înregistrată (foto 1), iar după data de 01.01. 2017 ACEEAŞI ADRESĂ DE LINK (//alephnew.bibnat.ro:8991/…/9DYRTIG19NDSB6YV991CK8… ) duce la o pagină normală de căutare (foto2). Singura explicaţie logică pe care ar avea-o cineva obişnuit cu sistemele informatice este că adresa de link a fost intenţionat redirecţionată! Aici puteţi întreba orice specialist şi acelaşi lucru vă va răspunde.

Cât despre căutarea cărţii după CIP, cu stupoare vă spun că mi se pare cel puţin nefiresc că după 14 ani cartea să fie încă aşteptată la BN. Tot ca specialist, vă spun că ”aşteptările” acestea ar trebui să aibă un ”reminder” automat prin care autorul să fie atenţionat după o perioadă rezonabilă de timp să prezinte cartea. M-am gândit că aşa este normal şi aşa are şi BN în sistemul informatic. Or, cartea fiind trecută în CV-ul d-lui Grindeanu, nu cred că era normal să ne fi gândit careva că ea nici nu a fost depusă la BN. Asta, mai ales după ce am găsit-o (foto1).

Din cele două poze se vede că e vorba de Catalogul General, nu de catalogul CIP. Explicaţiile d-lui director general al Bibliotecii Naţionale nu stau, aşadar, în picioare.

 

Articol publicat şi în Adevărul.

 

Update 3

Stimate Domnule Gordon, 

Întâi de toate, spun că, dacă articolul era citit cu puțin mai multă atenție, se vedea că nu are semnătura mea.

În altă ordine de idei, nu este cazul – consider – să faceți apel, „din nou”, la profesionalismul meu şi la etica mea profesională. Consider, de asemenea, că articolele catalogate, observ, ca ”lipsite de etică” și „neprofesioniste”, care au deranjat unele persoane și unele cercuri din jurul lor au fost scrise și cu profesionalism, și cu etică. Vi le reamintesc:

Fraude cu gir academic în lucrările zise științifice scrise în penitenciar

Se muşamalizează scandalul operelor zise ştiinţifice scrise în puşcărie?

Cărţi ştiinţifice diferite, cu bibliografie identică, scrise în penitenciar sub coordonarea directorului Bibliotecii Universitare Bucureşti

În privința afirmației că, prin răspunsurile pe care Biblioteca Națională a României mi le-a dat ca urmare a unor solicitări de informații făcute în baza Legii 544/2001, privind liberul acces la informații de interes public, angajații acestei instituții m-au „slujit total dezinteresaţi şi şi-au rupt din timpul domniilor lor ca să vă răspundă documentat la diversele întrebări pe care ni le-aţi adresat”, aș dori să adaug câteva cuvinte.

În primul rând, nu m-au „slujit” pe mine, ci o cauză, respectiv aflarea adevărului într-un caz cu conotații penale, aflat și în atenția DNA. E vorba despre cazul privind operele zise științifice scrise în penitenciare, de către sute de deținuți, coordonați științific de zeci de cadre universitare, totul pentru ca acești deținuți să părăseascăă sistemul de detenție mai repede, în unele cazuri în baza unor fraude.

În al doilea rând, consider eronată afirmația „şi-au rupt din timpul domniilor lor ca să vă răspundă”, pentru că nu au făcut-o din timpul liber al domniilor lor. Potrivit Legii 544/2001 orice instituție publică are obligația să aibă un departament care să se ocupe de relațiile cu publicul și mass-media, fiind remunerat din bani publici pentru aceste activități.

În al treilea rând, vă reamintesc că unele dintre aceste volume scrise în penitenciar, doar pentru ca autorul să beneficieze de reducerea pedepsei și asupra cărora planează suspiciuni de fraudă, nu au fost trimise nici acum la Bibliotecile Centrale Universitare, deși se află la Biblioteca Națională a României de aproape doi ani. Chiar credeți că eu denigrez instituția, afirmând public aceste lucruri, sau acei angajați ai instituției care, nu se știe din ce motive, nu au trimis nici acum aceste volume în teritoriu?

Închei mulțumindu-vă, și pe această cale, pentru răspunsurile pe care instituția pe care o conduceți mi le-a dat pentru a le folosi în documentarea jurnalistică și sperând că veți înțelege și veți sprijini demersuri jurnalistice care vizează scoaterea la lumină și erijarea unor nereguli.

Melania Cincea

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

2 Răspunsuri

  1. Jon Doe spune:

    poate aici e cartea pierduta, forma originala //www.coursehero.com/file/15870114/33pdf/

  2. -isme spune:

    Poate nici contributia la cartea de mai jos nu este de ignorat

    //www.worldcat.org/title/introducere-in-informatica-sociala/oclc/895713266&referer=brief_results

    Dupa cum bine stim la UVT plagiatul nu este considerat furt intelectual. In 2000 sigur aveau celebrul soft… poate cartea a trecut printr-un peer review… sau poate deranjam ecosistemul din UVT, ecosistem care, din pacate, promoveaza rasturnarea valorilor.

     

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.