Specificul comunismului dinastic din România a fost o extraordinară personalizare și concentrare familială a puterii: Secretariatul CC, Comitetul Executiv, Comisia de Cadre, Comisia Ideologică, guvernul, MApN, MAI și Securitatea, MAE, comitetele județene – toate, fără excepție, erau subordonate cuplului Nicolae...
Partidele comuniste est-europene erau conduse de un nucleu rigid de militanți, uniți în convingerea că țările lor trebuiau să urmeze modelul sovietic fără rezerve sau ezitări. Pentru a înțelege evoluțiile din Europa de Est în anii 1950, trebuie să...
Războiul civil european a avut într-adevăr loc în secolul al XX-lea, dar principala sa miză nu a fost victoria bolșevismului asupra nazismului (sau viceversa). A fost mai degrabă vorba de ofensivele lor combinate împotriva modernității liberale. Ambele mișcări totalitare...
Înțelegerea semnificațiilor veacului al XX-lea nu este posibilă în afara acceptării caracterului de unicitate a experimentelor revoluționare de stânga și de dreapta în remodelarea condiției umane, în numele unor legi istorice presupus inexorabile. Poate cineva compara două ideologii –...
În timpul lui Stalin, procesul fixării identității cuiva a fost în mod fundamental condiționat de proiectul de transformism radical al partidului-stat. Cu greu poate fi negat faptul că regimurile fasciste și comuniste au fost antiteza moștenirii umaniste occidentale. În...
Pentru a înțelege succesul experimentului stalinist în Europa de Est, trebuie să ne amintim de rolul prevalent al intervenției și intimidării sovietice directe. De asemenea, să ne aducem aminte de formațiunile staliniste locale, care urmăreau modelul stalinist de distrugere sistematică...
„Și trăiam astfel precum copiii beți în ceață. Nu știam nimic; carevasăzică, știam și nu știam, la fel ca tot restul cercului nostru. Doar în închisoare am învățat ce înseamnă lupta politică în lagărul comunist, între comuniști, ce uri imense,...
„Soarele de pe cer” făgăduit de Mișcarea Legionară (Garda de Fier) s-a dovedit o baltă de sânge, un coșmar bestial și atroce. România nu are nevoie de noi Căpitani. de noi prooroci, de noi șamani și de noi aventuri suicidare....
Din punct de vedere social, stalinizarea Europei de Est a însemnat distrugerea legăturilor umane descrise în general ca societate civilă. A fost instilat în indivizi un sentiment de teamă și au fost tratați ca simple rotițe în mașinăria statului totalitar....
Similitudinile existente între experimentele comunist și fascist nu ar trebui să oblitereze diferențe la fel de importante. Esența și misterul experiențelor totalitare ale secolului al XX-lea sunt de găsit în cele ce urmează: „Respingerea completă a tuturor barierelor și...
După anii „idilici” 1944-1945, când sovieticii au pretins că n-ar intenționa să stabilească regimuri comuniste în Europa Centrală și de Est, lucrurile au început să se schimbe dramatic. Războiul Rece a devenit din ce în ce mai intens. Războiul...
În această parte a lumii, fantomele trecutului continuă să bântuie imaginația colectivă. Uneori, ele contribuie la pace și reconciliere; alteori, ele inspiră și mobilizează resentimente și animozități. Pentru a fi capabili să înțelegem actualul mozaic etnic, politic și cultural, precum...
România, o țară care a intrat în coaliția Antantei (Rusia, Marea Britanie, Franța) în 1916, a fost recompensată prin tratatele de la Versailles și Trianon (1919-1920) și și-a extins teritoriul odată cu alipirea Transilvaniei, Nordului Bucovinei și Basarabiei. Ca urmare...
Competiția dintre tendința etnocentrică și tentația democratică a fost cel mai important fenomen care a avut loc după înfrângerea comunismului. În cuvintele lui Adam Michnik, „deasupra ciocnirii dintre diferite perspective culturale și înțelegeri ale civilizației au stat controversele care...
În anul 1989, multe din percepțiile și convingerile adânc înrădăcinate cu privire la stabilitatea statelor comuniste au fost brusc contrazise de exploziile sociale și politice din Europa de Est. Spectaculoasa prăbușire a Zidului Berlinului, cel mai strident simbol al separării...
Revoluțiile din 1989-1991 au dat o lovitură mortală pretenției ideologice potrivit căreia viața umană poate fi structurată în acord cu design-uri științifice propuse de un stat major sau doctrinari revoluționari. Aceste mișcări au contracarat apoteoza dominării birocratice prin centralitatea...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
