În urma ieșirii Europei de Est din comunism, prea puțini oameni s-au arătat îngrijorați de soarta minorităților regiunii. Singur printre liderii est-europeni, fostul președinte ceh Václav Havel (1936-2011) declara că atitudinea față de populația romă va deveni un fel de...
Perioada perestroikăi este percepută în Occident, dacă nu și în Rusia, ca o etapă scurtă și intensă de tranziție de la totalitarismul sovietic la multiplele incertitudini ale Rusiei contemporane. Numind un fenomen istoric o perioadă de tranziție este sinonim cu a o...
În a doua parte a secolului XX, intelectualii critici ai Europei Centrale și de Vest au presupus că dacă dezvăluie capcanele istoricismului marxist și potențialul totalitar al acestuia, vor anula pe loc punctele de atracție ale tuturor ideologiilor. S-a dovedit...
Antitotalitarismul era mai degrabă un slogan oportunist decât o convingere reală între sprijinitorii FSN. Ceea ce la Budapesta, în perioada Revoluției Maghiare din octombrie-noiembrie 1956, se petrecuse în decursul a zece zile, anume destrămarea monopolului puterii în mâinile unui singur...
Revoluția din decembrie 1989 s-a născut ca o explozie de revoltă populară împotriva unei dictaturi totalitare aflate în criză terminală. La puțin peste 30 de ani de la revoluția din decembrie 1989, putem face încă o serie de considerații privitoare...
În lumina evoluțiilor postcomuniste, s-au coagulat două școli de gândire privind evaluarea impactului intelectualilor asupra societăților central și est europene. Pe de-o parte, avem argumentul lui Timothy Garton Ash despre revoluțiile din 1989 ca „resurecții morale” care au accentuat...
Anul 1989 a fost simultan un moment de grandoare și unul de sublim final pentru intelectualii central și est-europeni. Preț de peste patru decenii, ei au putut fi descriși ca aparținând unei categorii sociologice și politice aparte. Au împărtășit...
Fără îndoială, Andrei Pleșu întruchipează exemplar condiția intelectualului critic în lumea postcomunistă. Prețuit de mulți, admirat, invocat și citat, el rămâne în continuare un spin în coasta celor care detestă dialogul și diversitatea. Directețea scrisului său, refuzul de a...
La începutul anilor ’90, am citit un imund articol semnat de Eugen Florescu în săptămânalul pesemist intitulat antifrastic Democrația. I-am răspuns atunci în România literară, într-un text intitulat Revanșa rinocerilor. Iată un fragment: „…Fostul șef al Secției Presă a...
Obtuz, vehement, intolerant și incult, Florescu a fost, alături de Mihai Dulea, patronul politicii de intimidare a scriitorimii și de susținere a curentului autodenumit protocronism. Eugen Florescu (1935-2009) a fost unul din corifeii propagandei național-staliniste românești. Personajul a fost...
După 1956, anul 1968 a fost al doilea moment istoric pierdut de intelectualii români. Suflul libertății s-a stins înainte de a crea o mișcare intelectuală reală. Una care, asemenea celei de la Praga, să submineze „Castelul” prin curaj, cinste și...
Consensul civic și încrederea politică se pot dezvolta cu mare dificultate în condițiile unui incomplet proces de Aufarbeitung (legal, politic și istoric). Disponibilitatea cetățenilor de a-și asuma consecințele propriilor acțiuni, de a accepta riscurile și de a responsabiliza instituțiile statului este...
Există nuanțe care trebuie luate mereu în considerare, inclusiv cele legate de felul în care indivizii reali au interiorizat, au trăit un moment istoric sau altul. Ceea ce vreau să afirm, ceea ce am susținut în Stalinism pentru eternitate,...
Provocarea fundamentală a perioadei de după 1989 a constat în găsirea unui consens moral-politic la nivelul societăților postcomuniste. Turnura istorică din 1989 trebuie înțeleasă și ca renaștere a civismului. Timothy Garton Ash rezumă transformarea acelui an astfel: „Printr-o combinație...
Revoluțiile din 1989 au fost în esență trans și anti-ideologice. Ele au fost anti-teleologice, întrucât nu și-au propus să reconstruiască realitatea în sensul unei inginerii sociale. Acest principiu este respins din capul locului. Anul 1989 reprezintă o punte între trecut...
Îl citez pe unul dintre cei mai interesanți prozatori italieni ai secolului XX, Ignazio Silone, care spune că lupta finală nu se va da între comuniști și anticomuniști, ci între comuniști și ex-comuniști. Dacă ne uităm la marile lupte intelectuale...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
