Antinomiile proiectului marxist est-european au fost evidente mai ales în ultimul deceniu al Uniunii Sovietice, atunci când tribulațiile „fenomenului Gorbaciov” erau exemple perfecte pentru eșecul reformei ideologice. Chestiunea fundamentală aici, identică în natura ei cu cea care a stat...
Occidentul a cunoscut periodic recrudescențe ale „anticapitalismului romantic”, cu alte cuvinte, renașterea unui radicalism alimentat de iluzia utopiei. Un astfel de moment a fost, cu siguranță, și anul 1968. În contextul șocului produs de ofensiva Tet în Vietnam și...
Pentru a înțelege de ce „fenomenul Putin” este un termen impropriu pentru ceea ce-a fost, de fapt, o temă recurentă în istoria și cultura rusă, este necesar să privim spre trecutul națiunii ruse – unul predispus la cultul personalității, situații...
Controlul asupra parlamentului post-1946 i-a făcut pe comuniștii români din ce în ce mai nerăbdători să grăbească procesul de transformare a țării. Adversarii lor fuseseră reduși la poziții marginale, iar unora ca Gheorghiu-Dej, Ana Pauker și Vasile Luca, timpul le...
În 1946, comuniştii făcuseră deja câțiva pași în direcția distrugerii totale a opoziției oficiale: sub conducerea lui Teohari Georgescu, ministrul comunist al Afacerilor Interne, alegerile din 19 noiembrie 1946 au fost falsificate. O enormă fraudă electorală care a permis PCR-ului...
În Polonia, ieșirea non-violentă dintr-un regim autoritar bazat pe dictatura ideologică a Partidului Comunist a fost posibilă deoarece existaseră acolo grupuri – atât la putere, cât și în opoziție – care au înțeles nevoia unui compromis. Maturizarea acestei atitudini,...
Cine vrea să priceapă ce se petrece în subconștientul maniacilor revoluționari, cum se coagulează resentimentul în justificări pentru acțiuni distructive, cum este sacralizată violența ca stare de grație și ca valoare purificatoare, ce rol joacă frustrările, nevrozele, complexele de inferioritate...
Ca gnoză politică, filosofia bolșevică a propus opusul a ceea ce tânărul Marx subliniase ca fiind relativ spontana dezvoltare revoluționară a conștiinței de clasă. Pentru Marx, așa cum tânărul Lukács a arătat, clasa revoluționară simboliza punctul de vedere al...
Atunci când discutăm revoluțiile din 1989, trebuie să ne referim și la eșecul științelor sociale din Occident de a anticipa sau prezice colapsul leninismului ca sistem mondial. Eșecul nu trebuie văzut ca universal. Anumiți autori, printre care Ken Jowitt...
Publicat în 1938, Cursul scurt de istorie a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a reprezentat paradigma degradării intelectuale bolșevice: „Nu doar că a stabilit un întreg tipar al mitologiei bolșevice legat de cultul lui Lenin și Stalin, dar a prescris un...
Regele Mihai a fost simbolul continuității constituționale a statului român. Viața nu a fost deloc blândă cu acest om atât de blând. A avut un admirabil curaj în câteva situații extrem de dificile: arestarea dictatorului fascist Ion Antonescu (cu...
Paul Goma avea dreptate: 1956 a fost l’occasion manquée (ocazia ratată) a României. Intelectualii locali au continuat să fie la fel de izolați de semenii lor din celelalte țări est-europene. În România n-a existat dezgheț, ci doar perpetuarea mecanismului terorii....
Până la preluarea puterii de către naziști, în ianuarie 1933, membrii Biroului Politic al Partidului Comunist clandestin și alți revoluționari români, inclusiv David Finkelstein (zis și David Fabian), locuiseră la Berlin. După ascensiunea lui Hitler, cei mai mulți refugiați...
Comparația dintre nazism și comunism mi se pare justificabilă moral și științific, fie și pentru faptul că putem observa suficiente elemente similare și diferite spre a justifica un asemenea demers comparatist. A nega această comparație – care până la urmă...
Ce-a fost vis și ce-a fost realitate în proiectul central-european al lui Václav Havel? Să fi fost oare apelurile la civilitate și la o nouă politică înrădăcinată în adevăr, izvorând din adâncimile Bestiariumului, prologul Învierii sau, mai degrabă, al neputinței...
Național-socialismul nu a atins niciodată un nivel de coerență teoretică și sofisticare conceptuală comparabil cu paradigma marxistă și descendenții săi. Ar fi imposibil să vorbim serios despre filosofia nazistă. Chiar și gândirea lui Stalin a fost mai structurată intelectual decât...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
