Articole semnate Vladimir Tismăneanu

0

Mentalitatea comunistului român interbelic

A înțelege mentalitatea comuniștilor români interbelici necesită pătrunderea configurației politice și a valorilor morale ale elitei leniniste originare a PCR.   Activiști precum Imre Aladar (Pavel Corneliu), Ecaterina Arbore, Alexandru Buican-Arnoldi, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Elek Köblös, David Fabian, Elena Filipovici, Ștefan...

2

Welcome to Cîțuland sau cum să ucizi un partid istoric

Cred că din toată această greţoasă şi grotescă poveste, cel mai compromis iese preşedintele Ghinion. S-a aventurat pe terenul de joc, a devenit centru înaintaş pentru una din echipe.   După şapte ani în care serviciile i-au făcut nenumărate servicii,...

0

Stalin și „antisemitismul de stat”

Paranoia finală a lui Stalin a constat în desemnarea evreilor – în URSS, precum și în Europa Centrală și de Est – drept noii „dușmani ai poporului”, la fel de perfizi și infami precum troțkiștii în anii 1930.   Nimeni...

0

Înfrângerea primei generații…

Toți liderii PCR, incluzându-i aici și pe cei care au pierit în timpul Marii Terori staliniste și pe Lucrețiu Pătrășcanu (care mai târziu avea să devină susținătorul unei versiuni mai blânde de „comunism național”), au fost mândri să-și proclame atașamentul...

1

Nicu Ceaușescu și decesul PCR

Era la începutul anului 1983 când Radio Europa Liberă a transmis eseul meu Nicu Ceaușescu și ascensiunea comunismului dinastic în România.   Îl cunoșteam bine pe „delfin”: fuseserăm colegi de școală și, câțiva ani, de clasă, între 1958 și 1970....

0

Ficțiuni și fricțiuni în zorii comunismului românesc

În decembrie 1920, Gheorghe Cristescu (unul din fondatorii PCR și primul secretar general al partidului) și apropiații săi promiteau rușilor că vor lupta din toată inima, la viitorul congres (cel faimos, din 1921), spre a adopta condițiile impuse de Kremlin....

0

Memoria noastră asupra Diavolului

Comunismul a fost constant prezentat ca un sinonim al speranței, dar visul s-a transformat într-un coșmar: comunismul „nu doar a ucis milioane, dar a răpit totodată speranța” (Omer Bartov).   Comunismul s-a fondat pe „o versiune a setei de sacru...

0

Către o istorie europeană a totalitarismului

Compararea celor două rușini absolute ale secolului XX, Gulagul și Holocaustul, duce adesea la neînțelegeri și sentimente ofensate în rândul victimelor uneia sau celeilalte dintre aceste monstruozități. Este regretabil, pentru că, de fapt, niciunul din aceste experimente nu va fi vreodată...

0

Monolitul spart

Relaxarea politică post-1953, cunoscută și ca perioada „dezghețului”, a deschis o eră a îndoielii și criticismului. Duse erau timpurile certitudinilor absolute dictate de către un presupus infailibil lider suprem.   Imagistica totalitară care funcționase timp de mai multe decenii prin...

0

Față-n față cu sinele: Victime și complici ai regimurilor totalitare

Amnezia morală a populației este cel mai important aliat al ordinii post-totalitare. Sistemul funcționează câtă vreme minciuna prevalentă este acceptată și tolerată de individ, câtă vreme cetățeanul obișnuit continuă să susțină nonsensul ideologic, deși e conștient că tot acest verbiaj...

0

Pretinsa emancipare a ideologiilor totalitare

Fundamental ateiste, atât comunismul, cât și fascismul și-au amenajat obiectivele politice prin discursuri străbătute de o pretinsă emancipare, acționând ca religii politice menite să elibereze individul de obligațiile moralei și legalității tradiționale.   Pentru a apela la terminologia gânditorului politic...

1

Experimente diabolice ale secolului XX

În România stalinistă, între 1949-1951, a avut loc un experiment diabolic menit să transforme cei șase sute de deținuți ai penitenciarului Pitești (toți, studenți arestați pentru activități antiregim reale sau doar imaginate) în „oameni noi”.   Metoda, inspirată după câte...

1

Gânduri despre natura regimurilor post-totalitare

Două sunt trăsăturile care simbolizează natura regimurilor post-totalitare. Mai întâi, aceasta este o ordine autoritară care se reproduce în virtutea unui automatism, și mai puțin prin forme mobilizante, de integrare și control tradiționale. În al doilea rând, principalul aliat al...

0

Dimensiunea teoretică a lui Havel

Nimeni n-a exprimat mai bine ca dramaturgul și activistul pentru drepturile omului ceh, Václav Havel (1936-2011), pasiunea pentru o politică a adevărului.   În timpul Primăverii pragheze, Havel s-a numărat printre acei intelectuali independenți care i-au criticat pe reformatorii de...

0

Congresul al IX-lea și demagogia „inovației politice”

Demagogia „inovației politice”, îmbrăcată în jargonul dialectic al „luptei dintre vechi și nou în dezvoltarea socială”, a marcat prima intervenție publică importantă a lui Nicolae Ceaușescu: raportul său politic, livrat la Congresul al IX-lea al partidului (19-24 iulie 1965).  ...

0

Forme individuale și colective de disidență anticomunistă

Disidența în țări precum România și Bulgaria a trebuit să se limiteze la forme individuale de protest. Cazul matematicianului și activistului pentru drepturile omului Mihai Botez (1940 -1995) este ilustrativ în acest sens.   În perioada 1977 – 1987, Botez...