Aleksandr Zinoviev (1922 – 2006) avea dreptate să descrie o perfectă continuitate între prima generație stalinistă – acei oameni care au comis crimele sau care au sprijinit întreg sistemul de teroare – și funcționarul contemporan distant, rece, pseudo-sofisticat cultural (ideologic),...
Alegerile din Republica Moldova au mereu semnificații ce depășesc granițele acestui stat. Este vorba de șansele unei republici din spațiul post-sovietic de a-și afirma nu doar independența, ci și opțiunea pro-occidentală și fundamental europeană, de succesul ori eșecul luptei împotriva...
Tragedia personală a lui Nicolae Ceaușescu a fost cauzată de tragedia propriului partid, o mișcare politică lipsită de legitimitate istorică. Comunismul românesc, precum și liderii săi n-au fost niciodată în stare să-și rezolve complexul de inferioritate provocat de marginalitatea partidului...
Ascensiunea clanului Ceaușescu și continua promovare politică a membrilor apropiați și îndepărtați ai familiei prezidențiale au accentuat criza sociopolitică a României. Partidul era epuizat, aparatul era demoralizat, intelighenția deprimată. Cultura română era ea însăși profund afectată de exodul către...
Ca urmare a înăbușirii Primăverii de la Praga, foarte puțini cetățeni ai Europei de Est au mai avut iluzia că sistemul comunist poate fi reformat prin experimente benigne inițiate de către vreo aripă reformistă a elitei de partid. Devenise clar...
Până la sfârșitul conducerii lui Nikita Hrușciov în toamna anului 1964, devenise destul de clar, atât în URSS, cât și în Europa de Est, că reforma sistemică din interior, condusă de către o intelighenție liberă în gândire și operând în...
În memoria dragilor mei prieteni Ágnes Heller (1929-2019) și Ferenc Fehér (1933-1994) Au existat două generații de discipoli ai lui Georg Lukács în Ungaria: mai întâi, cei grupați în jurul Școlii marxismului critic de la Budapesta, în primul și-n primul...
Atunci când vorbim despre distincția dintre public și privat în comunism, trebuie să facem mai întâi o analiză a perioadelor. În ceea ce a fost high Stalinism (ceea ce eu numesc stalinismul dezlănțuit), chiar și registrul privat era cotropit de...
Între 1922, când a fost aleasă pentru prima oară membră a Comitetului Central, și 1952, când a fost înlăturată de Gheorghe Gheorghiu-Dej sub acuzații simultane de deviaționism de „stânga” și de „dreapta”, Ana Pauker (n. 13 decembrie 1893 – d....
Poate că sună paradoxal, dar a existat în lumea literară românească și „rezistența prin alcool”. O rezistență care echivala cu autodistrugerea. Dar, mai ales, prin refuzul de a cânta osanale micului tiran grotesc, Una din cele mai bune cărți...
Multe din textele pe care le-am propus și transmis de-a lungul anilor la Europa Liberă au fost tot atâtea încercări de a afla „de ce”-ul eșecului utopiei marxiste. Ele au fost, sunt și vor fi scrise, țin să o spun,...
Este de presupus că, la ceea ce Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901-1965) pregătea în ultimul său an de viață drept Congresul al IV-lea al PMR, Paul Niculescu-Mizil (1923-2008) ar fi urcat oricum în ierarhie. Toate datele trimiteau în această direcție. Cel...
În galeria liderilor leniniști români, Paul Niculescu-Mizil (1923-2008) ocupă o poziție aparte: născut în anul 1923, provenind din mediul ilegaliștilor, a aderat la PCR din motive deopotrivă biografice și intelectuale. Tatăl său, Gheorghe Niculescu-Mizil, a fost unul dintre militanții...
Indiferent de ce ar crede cineva despre descompunerea finală a leninismului, acesta a fost un experiment care a reușit din perspectiva reconfigurării comunității politice potrivit unei interpretări specifice a socialismului marxist. Ce sens poate da cineva faptului că, spre...
Constelațiile sociale ale României antebelice au fost mai degrabă patriarhal-comunitare decât impersonal-instituționale. În societatea acelor timpuri, prima statutul și nu clasa, iar valorile și obiceiurile țărănești își lăsau amprenta asupra mentalităților și simbolurilor politice. Printre lucrurile care au contribuit...
Stânga a fost mereu marginală și subdezvoltată în România, în special din pricina modernizării lente și a apariției tardive a unui proletariat industrial urban activ. Absența unei baze sociale robuste și dinamice nu a paralizat și nici n-a inhibat pe...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
