Cariera mea a fost dedicată pasiunilor politice, radicalismului, idealurilor utopice și consecințelor lor catastrofice în cadrul unor teribile experimente de inginerie socială ale secolului XX. De-a lungul anilor, am încercat să schițez și explic ceea ce Hannah Arendt numea „furtunile...
Totalitarismul a fost un fenomen politic, social și cultural nou, care mai întâi a suspendat și apoi a abolit distincțiile tradiționale dintre bine și rău. Concept imperfect, fără îndoială, totalitarismul nu a fost un semnificant redundant sau pur și...
Revoluțiile din 1989 au fost înainte de orice revoluții ale minții, iar intelectualii critici au jucat rolul „subiecților revoluționari”. Evaluările euforice ale valului revoluționar, adesea comparat cu Primăvara Națiunilor de la 1848, au fost numeroase, iar Timothy Garton Ash a...
Mai mult decât orice alte teologii politice, marxismul a fost capabil să descurajeze pentru multe decenii dezvoltarea interogației critice și să hrănească un atașament ardent, chiar fanatic, din partea intelectualilor occidentali, de obicei sceptici. Dezintegrarea gnozei staliniste ca sistem...
Stalinismul a fost un plan autosuficient, prestabilit, de restructurare a societății. În numele lui, mișcarea s-a dispensat de câte vieți umane a fost nevoie, în timp ce realiza cu zel transformarea radicală. Cultul personalității (și rusificarea crescândă a sistemului...
Cetățenii țărilor socialiste erau practicieni desăvârșiți ai dublului limbaj și ai dublei gândiri. Viața minții era împărțită, iar rezultatul acestui proces chinuitor a fost acela că nici măcar secretarul general sovietic nu mai era convins în întregime de ceea ce...
Promisiune antifascistă a eșuat din pricina adevăratei naturi a partidelor comuniste și liderului lor, Partidul Comunist al lui Stalin. A eșuat pentru că a achiesat la aceeași lege a tăcerii, cea pe care a girat-o în timpul Marii Terori relativ...
Mai puțin stridentă ca a lui Aleksandr Iakovlev, ruptura lui Mihail Gorbaciov de leninism a fost reală. La urma urmelor, cineva și-l poate imagina pe Gorbaciov drept o combinație de Imre Nagy și Alexander Dubček: incapabil să abandoneze complet sleitul...
În Iugoslavia, după moartea lui Tito, un proces de diversificare și fragmentare continuă a contribuit la discrepanțele crescânde dintre republicile „orientate civic” (Slovenia și Croația) și culturile dominate de etnicitate ale Serbiei, Muntenegrului și Bosniei. Ascensiunea politică a unui...
Am aflat de huliganismul extremiştilor AUR, la Timișoara. A intra cu forţa, în grup, într-o clădire publică, în acest caz Primăria Timişoara, desfide şi violentează însăşi ideea statului de drept. Pentru ca o democraţie să se sfărâme, sunt necesare...
Un aspect central al epurărilor postbelice, atât în Uniunea Sovietică, cât și în Europa de Est, a fost antisemitismul stalinist. Acest fenomen și-a avut rădăcinile în propria mentalitate a lui Stalin, în imediata finalitate a războiului și în prejudecățile...
În Iugoslavia, după moartea lui Tito, un proces de diversificare și fragmentare continuă a contribuit la discrepanțele crescânde dintre republicile „orientate civic” (Slovenia și Croația) și culturile dominate de etnicitate ale Serbiei, Muntenegrului și Bosniei. Ascensiunea politică a unui...
Tranziția de la socialismul de stat a avut loc pe fundalul unui dispreț universal față de dihotomiile politice convenționale, incluzând o criză generalizată de auto-încredere din partea liberalismului occidental. În opinia mea, principalul succesor ideologic al leninismului și principalul...
Elitele conducătoare din țările comuniste au eșuat din cauza incapacității lor de a funcționa în cadrul pluralismului politic. Principala funcție a birocrației comuniste a fost aceea de a exercita dictatura asupra minții și trupului. Etosul birocratic comunist a presupus un...
Mircea Eliade a scris despre teroarea Istoriei. Karl Popper, despre mizeria istorismului. Teroarea și mizeria sunt, de fapt, ale oamenilor, nu există o istorie abstractă și impersonală. Monseniorul Vladimir Ghika s-a născut pe 25 decembrie 1873 și a murit...
Revoluțiile din 1989-1991 au administrat o lovitură mortală pretenției ideologice potrivit căreia viața umană poate fi structurată în acord cu un design științific propus de comandamentul doctrinarilor revoluționari. Aceste mișcări s-au opus apoteozei dominației birocratice prin plasarea în centrul de...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
