Antidotul la mușcătura cotidiană a urâtului acumulat progresiv şi progresist în lumea de azi, cea în care se promovează diluarea și suprimarea firescului, concomitent cu denunțarea incultă și suicidară a ordinii vitale pentru om, ar putea fi chiar propagarea discret...
Nu cei din spațiul geometric al arhitecturii, ci cei din zona vorbăriei demolatoare de sens, se înmulțesc rapid. Piața ideologică, inclusiv universitară, îi cere. În media apar frecvent. Guralivi fiind, sunt la mare preț. Vorbesc oricând despre orice. Cu ce...
În democrație, printre altele, există atât dreptul de a ofensa, cât și acela de a te indigna. Ambele motivate moral, nu altfel. Modul în care o faci, nivelul traducerii sensibilității religioase, etice și estetice contează, desigur. Dar manifestarea indignării nu...
„Să ardem Cartagina” intelectualilor publici care eviscerează Biserica și țara însăși din interior!, strigă din când în când vocea subțiată de ură greu reprimată și furie prost camuflată a promotorilor ceții, umbrei și întunericului menite să ascundă piesele realității și...
În timpul în care „cel mai mare ctitor” de biserici monumentale, vajnic „apărător” al valorilor creștine împotriva maleficei Europe, bombardează milostiv un spital de copii, sfârtecându-le trupurile și pulverizând sufletele părinților acestora, alți vajnici apărători sub acoperire, nu ai Ortodoxiei,...
Manelismul ca mod de a fi se edifică pe o structură psihică argotic amprentată, vulgar influențată, uneori violent manifestată. Puterea formatoare a manelelor e în mod evident subestimată. Ascultarea lor sistematică, includerea lor în programul cotidian, diurn și nocturn, rodește...
E necesar să înțelegem, azi, că, spre deosebire de firescul și necesarul patriotism, naționalismul guraliv și mitoman e o formă gravă de delir antinațional. Miezul patriotismului este autentica, deci discreta dragoste de patrie și de tot ce o compune...
Există în lumea respirabilă/responsabilă a presei online și o subterană tenebroasă și colcăitoare, saturată de efluviile fetide ale injuriei groase și calomniei drăcești la adresa oricui apără întâlnirea și unirea firească a credinței cu rațiunea, a religiei cu știința, a...
„Societatea răsplătește virtuțile zgomotoase și viciile discrete” (Nicolás Gómez Dávila). De exemplu, omul ușor manipulabil și oarecum precar îl validează, inclusiv prin vot, pe omul patibular. În care se recunoaște parțial. Omul manevrat, sistematic înșelat și doar de televiziuni...
„Popularitatea unui guvernant [politician] într-o democrație e proporțională cu vulgaritatea sa”. (Nicolás Gómez Dávila). Un adevăr ușor recognoscibil în ascensiunea celor ce s-au cățărat și se cațără agil pe cadavrele adevărului, competenței, cinstei și dreptății până pe culmile celor mai...
Un necesar post scriptum – Europa nu e o minoritate ideologică. Cei care se grăbesc să-și justifice zgomotos și obraznic criminala agendă anti-europeană prin trimitere la manifestările scandaloase ale ideologiilor stângiste pansexualiste, urcate în ultimul răstimp și pe scenele unor...
Victoria lui Nimeni (Nemo), una zdrobitoare asupra firescului, una insultătoare la adresa Muzicii, una exterminatoare a bunei-cuviințe și bunului-simț, toate caricaturizate și evacuate din mentalul colectiv al masei isteric (tele)spectatoare. O masă în stare de ebrietate ideologică din care...
Cum te poți recomanda credibil și eligibil în orice context când, în realitate, nimic din ceea ce te-ar putea califica nu te recomandă? Ce te-ar putea totuși recomanda, dar absența sa deplină nu o poate face? Cunoașterea limbii materne...
Perceput deformat și reducționist – de cei ce nu l-au citit deloc sau doar superficial – ca ateu sau antihristic, în mintea și sufletul lui Emil Cioran s-au purtat unele dintre cele mai atroce lupte din secolul XX între diavolul...
Cel mai rafinat și tonic autor creștin din istoria literaturii române. Un spirit capabil să țină (minte) un Jurnal al fericirii în bezna din miezul infernal al temnițelor comuniste, printre bătăi, batjocuri și torturi. Întâlnirea celei mai înalte culturi...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
