Antidot la mușcătura cotidiană a urâtului
Antidotul la mușcătura cotidiană a urâtului acumulat progresiv şi progresist în lumea de azi, cea în care se promovează diluarea și suprimarea firescului, concomitent cu denunțarea incultă și suicidară a ordinii vitale pentru om, ar putea fi chiar propagarea discret convingătoare a admirației în fața Frumuseții. Care, prezentă în structura lumii create, dar și în tot ce au creat marii oameni îndrăgostiți de Frumusețe, nu va capitula niciodată.
Admirația, ca și uimirea, este terapeutică. Ne poate ameliora, fie și temporar, chiar și prostia. Frumusețea e mereu în preajmă. Nu ea a dispărut, ci educarea privirii noastre capabile să o vadă, educare sabotată prin asmuțirea asupra omului recentisim a șerpăriei ideologice proliferată mai ales și deloc întâmplător în sistemul de învățământ („superior”). Consecințele sunt și ele recentisime și provoacă frecvent știri care, realmente, ne afectează emoțional.
Neo-ideologii, inevitabil socialiști, stră-strănepoții criminalului Lenin (mumificat și încă omagiat în țara în care demonicul Stalin e pictat prin biserici), se luptă, oricât de ridicol, cu o himeră: modificarea realității și a naturii umane. Ceea ce reușesc este strâmbarea minții unor tineri prin livrarea unor teorii elucubrante îmbibate de ideile scrântite despre gen vs sex, sex vs dragoste, feminism vs feminitate, efeminare vs masculinitate, perversiune patologică vs sexualitate sănătoasă, drog vs luciditate, cultura morții vs cultura vieții, planetă vs umanitate, pământ vs Cer, om vs Dumnezeu.
A alege utopia și urâtul nefirescului care dăunează grav sănătății sufletești și mintale, deci societății înseși, și nu frumusețea calmă a ordinii și simplității firescului care alimentează mersul omenirii înainte, e un act care probează adevărul că cei mai buni aliați ai lucidității care avertizează asupra înapoierii prin „progres(ism)” sunt chiar consecințele dramatice ale acestuia.
Nu e nevoie să ne scufundăm sub nivelul minim al inteligenței sau să naufragiem pe insula „fericiților” ce se identifică cu orice altceva decât cu ei înșiși, pentru a observa că, deși ne putem compromite oricât de mult sfidând granița dintre „posibil” și „permis”, nu orice fantasmă despre libertate are legătură cu libertatea însăși. A decide că vrei să fii liber, dar nu și responsabil e marea, străvechea și fatala eroare comisă de primii oameni ispitiți și mințiți de diavol (minciuna e substanța ideologiei), eroare perpetuată până azi în mintea celor ce încă nu au înțeles ceea ce e cu adevărat de înțeles…
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
