Reperele noastre, valorile noastre, arsenalul nostru

Alexandru Paleologu. Foto: Muzeul Național al Literaturii Române

Public aceste rânduri în memoria lui Alexandru Paleologu, distins intelectual democrat, născut pe 14 martie 1919.

Cartea Alchimia existenţei a apărut în 1983. Autorul i-a dat-o pentru mine prietenului nostru comun, criticul de artă Radu Bogdan, care, la rândul său, i-a dat-o mamei mele. Mama mi-a trimis-o prin poștă, am scris despre carte la Europa Liberă. Volumul se deschide cu eseul A fi european şi se încheie cu dialogul dintre Alexandru Paleologu şi Călin Dan (N’ayez pas peur!) apărut în Amfiteatru şi Orizont.

La un ceas istoric nefericit când unii se străduiesc să rupă România de Europa, de UE şi de NATO, ideile acestui gânditor de excepție fac parte din arsenalul nostru, al prietenilor societății deschise. Ni le asumăm cu gratitudine şi mândrie. Nu numai că nu ne abjurăm lovinescianismul ci, dimpotrivă, ni-l asumăm cu mândrie şi speranţă. Nu batem palma cu Necuratul şi nu glorificăm bezna.

Unora le displace modernitatea liberală. Nu sunt puțini şi, pe fondul populismului trumpist şi al agresiunii ruse împotriva Ucrainei, devin tot mai stridenți şi mai impertinenți. Ni se dau lecții de „europenism suveranist”. Se preconizează un „discurs național unic”. Primim admonestări şi chiar insulte pentru că, pasămite, nu ”aparţinem”. Vai şi-amar de cei care „deviază”! Revine obsesia sintetizată în titlul gongoric al unui volum de Dan Zamfirescu: Permanența patriei. Seculegionarul Georgescu înfiinţase o organizaţie cu numele „Pământ strămoşesc„. Ştim de unde vin şi unde duc asemenea poziții. Alexandru Paleologu a iubit literatura rusă şi l-a admirat pe Aleksandr Soljeniţîn. În acest sens, viziunea sa se întâlnea cu aceea a lui Alain Besançon. Dragostea pentru literatura rusă nu le întuneca analitica. Nu le umbrea claritatea morală.

Alexandru Paleologu era un sceptic. Era anti-oracular. Ideologiile îl înfiorau, îi repugnau, simţea imediat adierea concentraţionară. Să citez aceste cuvinte-avertisment: “Trebuie să ai un spirit pesimist; cel optimist e lamentabil, grotesc şi stupid. «Gândeşte pozitiv!» Cum adică, să gândesc în mod deliberat fals, numai ca să am o stare pozitivă, care să placă cui şi cui să facă un bine? Trebuie să fii apt să priveşti realitatea exact aşa cum e, frumoasă sau pocită.” (Alexandru Paleologu, Breviar pentru păstrarea clipelor)