Girafa lui Mihai Șora „Mad(e) in Romania”


 

Un amplu proiect cu declarată dimensiune politică, „construit în jurul energiei acumulate din proteste”, așa cum declară organizatorii Asociației Culturale Contrasens din Timișoara, pun laolaltă timp de o lună artele plastice, filmul și discursul cultural care pot formula un manifest critic autentic.

 

Mad(e) in Romania devine, prin jocul grafic imaginat de Mircea Bunea, Mad in Romania, Mad Artists, Mad Talks etc. semnificând artiștii cei „nebuni” care își permit să fie liberi, protestatarii cei „turbați” împotriva cărora guvernanții iau măsuri represive, scriitorii „furioși” care nu fac plecăciunile oportuniste cerute de Putere, regizorii și jurnaliștii „răi” care nu abdică. Seria de evenimente a început cu un vernisaj al artiștilor contestatari care au umplut Memorialul Revoluției cu afișe, caricaturi, desene, picturi și instalații provocatoare sub semnături consacrate, expoziție curatoriată de Dana Sarmeș, istoric de artă: Dan Perjovschi, Ion Barbu, Florin Arhire, Adrian Preda, Claudiu Cobilanschi, Simona Homorodean, Timotei Nicolae, B5 Studio ș.a.

 

Cine se teme de diavolul artei

Provocarea artiștilor a generat din start o supărare, manifestată într-un act impulsiv de cenzură: președintele Memorialului, Traian Orban, a dat jos lucrarea lui Adrian Preda care înfățișa un diavol la porțile Catedralei Mântuirii Neamului și a înlocuit-o cu o imagine cuminte a Catedralei din Timișoara.

Nu mi-a cerut nimeni să fac asta, însă avem la parter o capelă în memoria martirilor timișoreni și am considerat că nu se potrivește capelă jos și dracul sus. Ține de convingerile mele. Pe mine m-o pușcat unul care avea pe Dracul în el la Revoluție”, ne-a declarat Traian Orban, perpetuând o confuzie frecventă în societate între instituția bisericii și credință. Un poster expus în Piața Unirii reprezentând aspiratorul gigantic prin care Catedrala Neamului înghite banii spitalelor neconstruite ale țării a rămas totuși la locul său.

Mesajul critic este clar formulat: „Catedrala Mântuirii Neamului va costa 400.000.000 lei, bani cu care se puteau construi 1.500 de școli sau 300 km de autostradă. S-ar fi putut utila cu aparatură de top 40 de centre medicale de excelență. S-ar fi putut finanța 8.000 de transplanturi. Sau asistența medicală pentru 800.000 de nașteri”.

Artiștii s-au scandalizat amenințând că își retrag lucrările din expoziție, Mitropolia s-a întristat că se vehiculează astfel de lucrări în spațiul public, presa a reacționat. Proiectul continuă asumându-și discursul critic utilizând forța politică a artelor. Nicio legătură a seriei Mad(e) in Romania cu proiectul Capitalei Culturale Europene care ignoră în general tot ce nu face parte din enclava clientelară a Asociației Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021.

 

Mihai Șora a venit la Timișoara să planteze o girafă

Filmul și teatrul rebel ca Romanian Honeymoon, Freedom for the wolf, Odessa, Matache, Carpathian Garden, Amintiri din epoca de școală  ș.a. fac deliciul zilelor Mad(e) in Romania.

Invitați din domenii liberale conectați din perspective diferite la fenomenul revoltei și al protestelor recente din spațiul public românesc s-au întânit sau se vor întâlni cu publicul pentru dezbateri despre rezistența prin cultură (Alexandru Condrache), artă și politică (Caterina Preda), angajament civic (Florin Bădiță), public/privat în comunism (Ileana Pintilie), triburile urii (Mircea Toma), cultura „la dubă” (Alexandru Vakulovski), umor vs violență în mișcarea #Rezist (Brîndușa Armanca), psihologie, artă și protest (Mugur Ciumăgeanu), societate și democrație (Sorin Predescu) etc.

O seară specială, care a făcut neîncăpătoare Casa Artelor, i-a avut ca protagoniști pe Mihai Șora și pe Luiza Șora în dialog cu publicul. De pe pagina de Facebook, timișorenii aflaseră deja că filosoful „cu secolul în spate” este originar din Timișoara unde a făcut școli (Liceul C.D. Loga este un reper) și a trăit o parte din tinerețe. Textul său evocând orașul este un poem autobiografic:

„Unde am aflat că Pământul e rotund;

unde i-am citit pe Homer, pe Sfântul Augustin, pe Dante, Tolstoi și Kant (și pe alții) pentru întâia oară;

unde Tata m-a învățat primele constelații și unde un înger s-a așezat pe umerii mei (iar de atunci nu m-a părăsit niciodată);

unde Mama mă aștepta în prag, frumoasă, înțeleaptă și bună;

unde m-am îndrăgostit de Mariana și unde am înmormântat-o;

unde am hotărât că voi studia filosofia și unde m-am căznit la pian;

unde am stricat prima bicicletă și am reparat primul ceas;

unde am înțeles că oamenii sunt și Raiul, și Iadul (mai ales Raiul);

unde am auzit vorba «Maga nem tud milyen ember volt ez!» («Domnia ta nu știe ce fel de om a fost acesta!»), rostită de un catolic maghiar la catafalcul Tatălui meu, preot ortodox;

unde, în 1989, un om a strigat «Jos comunismul!», iar strigătul lui ne-a dat și nouă curaj.

Unde, pe o pajiște înflorită, într-o dimineață de vară, L-am întâlnit pe Dumnezeu și am înțeles tot ce era de înțeles pe Pământul acesta rotund.

La Timișoara.

Unde, cu secolul în spate, am venit să plantez o girafă.”

A planta o girafă înseamnă să așezi un semn ca loc de întâlnire pentru cei care nu renunță să protesteze. Bucureștenii știu că Mihai Șora nu a renunțat la vârsta minunată de 102 ani să meargă în Piața Victoriei la proteste, la punctul de întâlnire de la Muzeul Antipa, numit „La girafă”. Nefiind o instituție publică, unde Puterea a interzis abuziv protestele spontane, Girafa a devenit simbolul protector al libertății.

Însuflețiți de sugestie, tinerii plasticieni de la Baraka se gândesc să creeze „Girafa lui Mihai Șora” la Timișoara, o instalație de așezat în spațiul public ca reper al protestelor. Așteptat îndelung și întâmpinat cu căldură de participanții la protestul din 21 octombrie din Piața Operei, care au scandat „Vă iubim!” și „Nu cedăm!”, Mihai Șora a avut cuvintele potrivite pentru cei care sunt pe cale să își piardă speranța: „Să nu ne pierdem încrederea în viitorul acestei țări. Până la urmă vom învinge”.

Și, cu un mesaj ulterior pe Facebook, „de un lucru sunt sigur: vom învinge. Cu inteligență, cu răbdare și calm.Cu grație. Iar, unii dintre noi, cu iubire”. A adăugat povestea de dragoste a Alinei și a lui Luciano care au, în „spațiul luminos și diafan, aproape ireal în peisajul sumbru și apăsător al zilelor noastre”, de pe strada Alba Iulia, între Piața Libertății și Piața Operei, o mică gelaterie. „Sunt mii de tineri creativi, harnici și talentați precum Alina și Luciano, care doresc să trăiască liberi, să-și vadă visul împlinit, să-i bucure pe cei din jur cu înzestrările și însuflețirea lor. Care – cu elanul, cu harul lor – vor să umple acel loc pe care îl ocupă pe suprafața Pământului, părticică dintr-un loc mai mare denumit „țară“ – și care ar trebui să fie, întocmai ca în patiserie, fără conservanți, fără arome artificiale, fără aditivi chimici, fără coloranți. Și, desigur, fără penali în funcții publice. Aseară, în jurul orei 21, după protestul din Piața Operei (devenită Piața Victoriei), Girafa călătoare a ajuns în mâinile micuței Grace, copilul de 1 an și 4 luni. Judecând după vioiciunea și determinarea cu care alerga printre noi, Grace a înțeles deja că totul va fi bine”, a încheiat filosoful centenar mesajul său senin către timișoreni și către țară.

 

Foto: Costi Duma și Facebook Mihai Șora

 

Articol publicat şi în Revista 22.


Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.