Regimul Dragnea împotriva României


Declaraţiile de ieri ale lui Liviu Dragnea sunt lipsite de orice ambiguitate. Ele anunţă, cu brutalitate autocratică, iniţierea atacului menit să ducă la salvarea sa şi a regimului cu care se confundă. Programul pe care îl schiţează este cât se poate de clar şi el vizează trecerea de la o dictatură parlamentară la tirania fondată pe acţiunea Executivului.

 

Căci cum altfel poate fi citită critica lui Liviu Dragnea la adresa lentorii procedurii de modificare a legislaţiei penale decât ca un apel, direct şi lipsit de echivoc, la utilizarea ordonanţelor de urgenţă.

Ca şi în iarna anului trecut, cea din urmă armă instituţională la care recurge regimul său este această legiferare ce exclude orice posibilitate de cenzură din partea Opoziţiei. De această dată, însă, Liviu Dragnea beneficiază de un avantaj semnificativ, graţie obedienţei premierului Viorica Dăncilă.

Ordonanţele de urgenţă devin, în acest moment istoric pe care îl traversăm, pârghia de care regimul Dragnea se serveşte în războiul pe care îl poartă împotriva propriei ţări. Măştile au căzut. Programul de guvernare, invocat obsesiv în alocuţiunea de ieri, se reduce, în cele din urmă, la instituirea impunităţii penale şi la abolirea acelor articole de lege potenţial periculoase. În România regimului Dragnea, infractorii sunt singurii care contează. Doar în numele lor vorbeşte actuala Putere şi în apărarea intereselor lor acţionează ea. Regimul Dragnea a trecut, o dată cu ziua de ieri, Rubiconul. Nu ne mai putem aştepta la moderaţie şi la reţinere din partea acestei structuri pe care o domină, autocratic.

Alimentat de delirul puterii, regimul Dragnea este pregătit nu doar să atace, frontal, edificiul legislativ, ci şi să distrugă fragilul echilibrul euro-atlantic al României. Ameninţările de ieri sunt manifestarea acestei voinţe de control absolut. Ele trebuie înţelese ca atare, drept coloana vertebrală a programului politic destinat să instituie un regim autoritar în România. Modelul care inspiră imaginaţia politică a domnului Dragnea este vizibil. La Moscova sau la Ankara, contemporanii Putin şi Erdogan îi arată calea de urmat. Reţeta este, deja, familiară: subordonarea Armatei, Justiţiei, intimidarea magistraţilor, infiltrarea serviciilor de informaţii. O dată realizate aceste obiective, identitatea euro-atlantică a României va înceta să mai aibă relevanţă, fiind doar un decor înşelător.

Regimul Dragnea a intrat în cea din urmă fază a războiului pe care îl poartă cu România. Pentru cetăţeni, rezistenţa este condiţia fără de care riscăm recăderea în dictatură. Presiunea publică are ca menire esenţială forţarea adoptării unei soluţii politice – înlăturarea lui Liviu Dragnea şi debarcarea Cabinetului Dăncilă.

Preşedintele Republicii trebuie să confrunte realitatea şi să acţioneze, decisiv, în calitate de garant al Constituţiei. Rolul său se cere exercitat cu fermitate, inclusiv în sfera participării la şedinţele de cabinet. Abţinerea ar echivala cu demisia de facto din poziţia pe care o deţine. Politic, rolul şefului de stat ar putea fi acela de catalizator al unei vaste coaliţii capabile să voteze o moţiune de cenzură.

În acest război, miza este una cât se poate de clară şi de dramatică, anume conservarea democraţiei constituţionale şi a identităţii noastre occidentale. Demobilizarea nu este şi nu poate fi o soluţie. Solidaritatea este, acum, mai mult ca niciodată, cheia apărării libertăţii.

 

Articol publicat și pe MarginaliaEtc.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

1 Răspuns

  1. Gheorghe spune:

    Actiunea institutiile neinregimentati este unica sansa. CONDAMNATUL, dublu condamnat este un urs ranit si prins in zbilt, trebuie numai inconjurat si anihilat, altfel i sa roada zbiltul, cu ultimele lui puteri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.