Tăriceanu, pe culmile abjecţiei, demonetizează şi trivializează fascismul şi insultă memoria victimelor acestuia


Cu aşa ceva nu este de glumă. În calitate de cetăţeni şi ca profesionişti trebuie să răspundem ferm acestor impostori iresponsabili care se joacă cu vorbele de-a fascismul şi comunismul. Ceea ce fac aceşti iresponsabili este periculos până la limita penalului.

 

Relativizarea, normalizarea, trivializarea, demonetizarea, golirea de sens a fascismului şi comunismului, a Holocaustului şi Gulagului este o chestiune inaceptabilă.

Când unul dintre liderii politici ai Puterii actuale de la Bucureşti vine, în oportunismul şi nesimţirea sa caracteristice, şi etichetează ca fiind „fascism” în stânga şi dreapta, reacţia trebuie să fie identică. Ideea de fascism – care are un înţeles politologic exact şi un conţinut moral precis – îşi pierde toate înţelesurile morale şi istorice când este abuzată şi pusă pe toate gardurile şi frunţile. Când toţi sunt fascişti, nimeni nu mai e fascist.

Generaţiile mai noi – şi aşa văduvite de istorie şi discernământ – ajung să creadă că fascismul e ceva OK. Naţional-socialismul? Un socialism acolo… Nu avem ce dezbatere intelectuală să avem cu aceşti iresponsabili. Pentru că nu poate exista dezbatere intelectuală cu aşa ceva. Ce să dezbatem mai precis?! Cu cine? Cu Tăriceanu?! În mod normal cei de la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, atât de alerţi şi activi în alte cazuri, ar trebui să se sesiseze.

Uitaţi-vă în jur ce se întâmplă. Un întreg sistem se clătină pentru că pur şi simplu din cauza unor valuri de propagandă şi relativizare, cuvintele nu mai au sens şi scara valorilor este bulversată. Limitele toleranţei poate că sunt mai vaste în alte locuri, cu altă istorie. Dar într-o ţară că România, care are în spate o istorie atât de vie şi crudă, cu fascismul şi comunismul, nu avem voie – repet, în calitate de cetăţeni şi profesionişti – să lăsăm asta să se întâmple.

Deja s-a ajuns foarte departe. Cei care abuzează şi devalorizează, normalizând şi golind de conţinut termeni cruciali pentru memoria istorică, morala publică şi ordinea politică percum fascism, comunism, Holocaust şi Gulag, sunt un pericol public şi trebuie să ajungem să recunoaştem asta. Astea sunt cuvinte grele, cutremurătoare, nu jucărele lingvistice. În calitate de cetăţeni şi ca profesionişti trebuie să răspundem ferm acestor impostori iresponsabili ori de câte ori depăşesc măsura şi graniţa. În cazul României, deja au depăşit-o. Iar faptul că se întâmplă asta de la vârful actualei Puteri, ca un politician ca Tăriceanu ajunge să trivializeze cu impenitenţă fascismul este deja culmea nesimţirii şi iresponsabilităţii.

Să repetăm: Folosirea abuzivă a termenului „fascism” este o mare iresponsabilitate şi ticăloşie:

  1. Faţă de victimele reale ale fascismului real.
  2. Faţă de societate, în general, pentru că termenul se diluează, trivializează şi îşi pierde conţinutul moral şi politic sinistru.
  3. Faţă de cei abuziv etichetaţi sau asociaţi cu termenul, care sunt stigmatizaţi nedrept cu una dintre cele mai odioase etichete din lexiconul politic.

Tăriceanu Călin, unul dintre cei mai abjecţi politruci ai României postcomuniste, a comis-o şi pe asta. Era necesar. Concurenţa era mare. Portofoliul acestui individ care a distrus viaţa politică şi publică românească era incomplet fără asta. Va exista un loc anume pentru acest individ în galeria istorică a monstruozităţilor şi patologiei umane a vieţii publice româneşti în tranziţie.

 

Articol publicat şi pe MarginaliaEtc.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.