Petru Creția, in memoriam
Astăzi, Petru Creția ar fi împlinit 97 de ani. Întruchipa perfecta contopire dintre viaţa cărţilor și cărţile vieţii.
Am avut norocul să-i fiu prieten. Am conversat îndelung, cândva, despre dialectica scopului și mijloacelor în romanul lui Arthur Koestler Darkness at Noon, despre antinomia dintre etica intențiilor originare și aceea, implacabilă, a efectelor, poate neintenționate, dar nu mai putin monstruoase.
Petru Creția a fost un elenist, un anglist și un moralist dintr-o specie tot mai rară. Într-o cultură per definitione francofilă, Petru a fost, asemeni lui Nicolae Steinhardt, Vladimir Streinu și Mircea Mihăieș, un anglofil. I-aș adăuga pe Matei Călinescu, pe Vera Călin, pe Cornelia Comorovschi, pe Leon Levițchi, pe Dan Duțescu, pe Marcel Pop Cornis, pe Andrei Brezianu și pe Virgil Nemoianu.
Când l-am cunoscut, în vara lui 1974, era cercetător în cadrul sectorului de etică al Institutului de Filosofie. După un an a venit urgia. Institutul a fost pus din nou “pe linie”. Petru Creţia, Henri Wald, Gabriel Liiceanu, Adrian Rezus au fost “epurați”. Jocurile le făceau tovarășii Mihnea Gheorghiu, președintele Academiei de Științe Sociale și Politice, consilierul său Nicolae Gogoneață și secretarul comitetului de partid al Academiei RSR, Radu Pantazi.
Petru Creţia s-a dedicat în anii următori ediției integrale Eminescu. După 1990, a fost activ în spațiul democratic abia renăscut și din nou primejduit, a vorbit în Piața Universității, s-a opus oricăror forme de tribalism xenofob. A fost un declarat și neclintit anti-antisemit. Puțini au fost cei care au iubit ca el limba română. Cu o fervoare pe care doar un îndrăgostit de Weltliteratur o poate trăi.
Acum, când se petrece o înfiorătoare degradare a limbii lui Eminescu, Blaga și Arghezi, scrierile lui Petru Creția sunt un îndreptar, un model și o chemare la rezistență.
„Decenţa, ca respect al demnităţii umane, se manifestă prin politeţe, adică prin tot ceea ce instituie o distanţă convenabilă în relaţiile dintre oameni şi evită atât ‘punerea sufletului pe masă’, cât şi familiaritatea lăbărţată.” – Petru Creţia (1927–1997).
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News