Implozia C(i)olacului de salvare
Deşi unii au văzut-o ca pe un colac de salvare pentru PSD, aflat la un foarte scăzut procent de intenţie de vot, depunerea moţiunii de cenzură la adresa Guvernului Orban s-a dovedit a fi doar acţiune populistă, în interesul liderului PSD şi al camarilei sale politice, acţiune bifată pe fondul luptei pentru şefia partidului. Hipergonflat de orgolii şi interese personale, C(i)olacul de salvare a făcut implozie.
În perioada pre-electorală în care PSD a depus moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Orban, social-democraţii se aflau deja la un foarte scăzut procent de intenţie de vot. Fapt confirmat de un sondaj de opinie al IMAS ale cărui rezultate au fost făcute publice chiar în ziua în care moţiunea de cenzură trebuia să intre la vot în Parlament şi care plasează PSD la 20,8%, adică la cel mai mic procent de anul acesta; partidul e încă în degringoladă după încarcerarea, anul trecut, a liderului său, Liviu Dragnea, după pierderea a două scrutine consecutive, e măcinat de lupte intrapartinice pentru putere şi confruntat, înainte de alegeri, cu pierderea câtorva zeci de primari, migraţi la PNL. În acest context, s-a dat de înţeles, depunerea moţiunii de cenzură ar fi fost un colac de salvare pentru PSD; dărâmarea Guvernului PNL care, declarativ, era dată ca sigură, putea fi un semnal de forţă din partea PSD şi i-ar fi putut aduce nişte voturi în plus.
Se ştia însă că trecerea moţiunii nu va rezolva nimic din ceea ce reclamau, oricum nu mai devreme decât s-ar putea face la termen, adică după alagerile parlamentare, că preşedintele Iohannis ar fi nominalizat un premier propus de social-democraţi. În plus, era greu de crezut că, înaintea alegerilor, PSD şi-ar fi dorit cu adevărat să preia guvernarea unei ţări aflate în criză sanitară, dublată de una economică, crize pentru care nu a dovedit că ar avea măsuri mai eficiente decât ale Guvernului Orban.
De fapt, calculele lui Marcel Ciolacu şi ale echipei sale, care se pregăteau de alegerile din congres, au părut altele de la început. Aceştia sperau că iniţierea unei moţiuni de cenzură la adresa Guvernului PNL ar mai tempera din reproşurile aduse lui Marcel Ciolacu – adesea acuzat de voci radicale din partid, vocile din familia României Mari, că face jocurile preşedintelui Klaus Iohannis şi, implicit, ale Guvernului liberal –, că i-ar conferi un plus de legitimitate în faţa partidului şi o şansă în plus în faţa contracandidatului său, Eugen Teodorovici, susţinut de vocile radicale din partid. În plus, au mizat pe o capitalizare electorală a greşelilor Guvernului Orban în favoarea PSD. Ieri, când moţiunea de cenzură nici nu a putut intra la vot din lipsă de cvorum, s-a dovedit că depunerea acesteia a fost o doar acţiune populistă, în interesul liderului interimar al PSD, Marcel Ciolacu, şi al camarilei sale politice, acţiune bifată pe fondul luptei pentru şefia partidului. Hipergonflat de orgolii şi interese personale, C(i)olacul de salvare a făcut implozie.
Deşi PSD se află în situaţia favorabilă ca, din Opoziţie, să capitalizeze electoral decizii ale Cabinetului Orban, necesare, dar deloc populare, greşeli de guvernare şi frustrări ale populaţiei afectate de criza sanitară şi de cea economică, este, totuşi, posibil ca social-democraţii să stea şi mai prost în alegeri decât o indică procentul de azi. Situaţia de ieri din Parlament a dovedit nu doar că PSD nu mai are majoritate parlamentară, ci şi, mai grav, incapacitatea sau dezinteresul de a negocia transpartinic pentru a-şi atinge obiectivele; nici măcar parlamentarii minorităţilor care, de ani de zile, răspund la orice strigare a PSD, nu au venit la vot. Acest eşec al PSD este un semnal prost, descurajant şi pentru electoratul său, şi pentru aleşi. Este de aşteptat ca, pe de o parte, această stare de fapt să ascută luptele interne între facţiunea pro-Dragnea şi gruparea care a fost tot pro-Dragnea (inclusiv Marcel Ciolacu şi Sorin Grindeanu care mergeau şi la pescuit cu fostul lider social-democrat), dar care, declarativ, la congres, „a rupt-o cu trecutul” – lupte întărâtate de băţul prin gard băgat de Victor Ponta –, iar pe de alta, să demobilizeze, în prag de alegeri, şi electoratul, şi aleşii PSD. În contextul unui procent mic la alegeri, e posibil ca oponenţii intrapartinici ai proaspăt alesului preşedinte Marcel Ciolacu să forţeze îndepărtarea sa din funcţie.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
