Gânduri în ricoşeu, după un „dans” cu cartea şi mari spirite ale lumii


Să ne imaginăm o scenă. Devenită ritual. În fiecare seară, Gabriel Liiceanu alege din bibliotecă o carte pentru un „dans”. Un „dans” din care se naşte un „dialog” cu autorul ei, un schimb prolific de idei, care apoi ricoşează spre ideile altor autori cu care Gabriel Liiceanu îşi aminteşte că a „vorbit” în alte seri de „dans”, cu luni sau poate zeci de ani în urmă. Citatele şi comentariile pe marginea lor sunt apoi notate, timp de aproape patru ani, şi adunate într-un caiet. „Caiet de ricoşat gânduri”.

 

Caiet de ricoşat gânduri, cel mai nou volum al lui Gabriel Liiceanu (Humanitas, 2019, 344 p.) este publicat la doar câteva luni după o altă carte care pune cititorul în fața unui subiect generos de reflecție şi introspecție, Aşteptând o altă omenire, un volum pe care l-am perceput ca pe un apel la reformarea interiorităţii noastre, un imbold de a ne uita în oglindă pentru a vedea ce ne face inumani.

Paginile care urmează nu reprezintă un montaj de citate amenajat şi gândit în ultimul detaliu. (…) Caietul meu de ricoşeuri s-a născut fără o ţintă precisă, pe firul unor lecturi sau relecturi mai mult sau mai puţin aleatorii, făcute în ultimii trei-patru ani. De aceea el are forma unui Jurnal, nu a unui colaj ghidat cu o unică temă. Ideile, apărute când intempestiv în mintea mea, când născute sau regăsite în urma unor lecturi, se întâlnesc şi se întretaie înăuntrul unor preocupări intelectuale comune, fiind preluate, respinse sau făcute să alunece în alte direcţii. Important este că ele intră în scenă filtrate pe poarta îngustă a unui eu subiectiv şi a unor curiozităţi particulare”, spune Gabriel Liiceanu în Digresiune despre titlu, oferind astfel o cheie pentru lectura Caietului de ricoşat gânduri. Sau despre misterioasa circulaţie a ideilor de-a lungul timpului.

Este o carte care „prinde” cititorul după doar câteva pagini, decontectându-l de la era vitezei şi tentaţiile ei cronofage, de la isteria generalizată, şi atrăgându-l spre meditaţie la mari idei ale lumii, la idei ale marilor oameni ai lumii şi chiar spre introspecţie. Volumul „prinde” şi prin construcţie, este o îmbinare de jurnal de idei cu jurnal personal, şi prin ideile aduse în discuţie, care poartă cititorul prin timp şi spaţiu. Invitându-l să „dialogheze” sau să asiste la dialoguri imaginare cu şi între mari autori ai lumii – de la Homer, Epictet şi Seneca, la Schopenhauer, Heidegger, Tolstoi, Mann, Yourcenar, Arendt, Cioran, Ionesco, Musil, Llosa, Kundera, Finkielkraut, Sévillia etc. etc. – şi ghidându-l în direcţia de unde îşi poate da seama că are şi el idei care intră în ricoşeu cu ale lor.

Caiet de ricoşat gânduri nu se parcurge ca un roman, ci poate fi citit şi în zig-zag. Citatele din cărţile la care Gabriel Liiceanu se opreşte, uneori aleatoriu, altădată cu ţintă precisă, cum spune, şi comentariile pe care le face pe marginea lor – subliniind idei ce ricoşează de la un autor la altul, în arcuri invizibile întinse temporal şi geografic, ori de la autor la cititor – se întrepătrund cu fragmente de jurnal personal, în care regăsim discuţii sau întâlniri şi dialoguri cu prieteni de-ai lui, recognoscibili chiar dacă nu le este dezvăluit numele complet, gânduri intime şi amintiri ale sale, care-i oglindesc starea sufletească din ziua în care le-a scris: optimism tonic, melancolie, spaimă, tristeţe, dezgust.

Ajungând la penultimul paragraf al Caietului, realizezi că, citindu-l, exact asta ţi s-a întâmplat: „Să-ţi alunece mintea pe pereţii gândurilor altora, gândurile tale să le răspundă, să se ciocnească de ele, să se reflecte în ele, să le reia, să le amplifice, să le dea altă turnură, ca într-o uriaşă încăpere cu oglinzi deformatoare. (…) Sunt, toate, gânduri care cad pe pre-gândurile tale, pe ceea ce, într-un fel sau altul, ai gândit laolaltă cu autorii lor înainte de a-i fi citit sau pe ceea ce ai început să gândeşti după ce i-ai descoperit. Întâlnirile care te confirmă, te provoacă, te infirmă, variaţiuni nesfârşite pe câteva teme eterne. Cutezanţa de a intra în dansul lor fără să-ţi pese că vei greşi pasul, prezumţia că poţi discuta cu ei de la egal la egal, certitudinea senină că te vei bucura, ca de nimic altceva pe lume, de acest taifas nesfârşit.

Caiet de ricoşat gânduri este una dintre cărţile care se cer recitite şi care promite să scoată la lumină, la fiecare lectură, noi şi noi idei. Noi şi noi ricoşeuri de gânduri. Într-un alt timp, prin paginile acestui Caiet, Gabriel Liiceanu le va vorbi celor care, citindu-l, îl vor iubi. „Să devin, cu acea formidabilă vorbă a lui Barbellion, «inimă moartă care bate pentru cei vii». Doar atât contează.”


Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.