După Crimeea, Rusia anexează și Marea de Azov


Episodul dramatic din seara de 25 noiembrie este un fel de declarație a lui Putin că peninsula Crimeea (cu strâmtoarea Kerci) este teritoriu rusesc.

 

Nici vorbă de forțarea intrării în Marea de Azov

În dimineața de 25 noiembrie, trei vase ucrainene – două șalupe blindate, Berdiansk, Nikopol’, și un remorcher, Iani Kapu –, s-au apropiat de strâmtoarea Kerci, venind de la Odessa. Au fost întâmpinate în apropiere de strâmtoare de navele grănicerilor ruși. Remorcherul a fost lovit de nava rusească de grăniceri Don, într-o secvență parcă desprinsă din filmele cu pirați. Nava rusească e de câteva ori mai mare, are 1.210 tone și un echipaj de 47 de marinari. Agențiile moscovite de presă au anunțat faptul că din porturile ucrainene la Marea de Azov ar fi plecat nave militare spre Kerci, știre care s-a dovedit falsă, dar care a furnizat un pretext pentru ca Rusia să-și ridice în aer elicoptere de asalt Ka-52 cu rachete antinavă și avioane de vânătoare SU-25. După ce au patrulat zona, ele au dispărut de pe radar.

Spre seara zilei de 25 noiembrie, șalupele ucrainene s-au îndepărtat de strâmtoare. Ele se aflau în apele internaționale, la 12 mile maritime (22,7 km) de țărm, când au cerut ajutor prin radio. Deci cu 500 de metri în afara graniței pe care Moscova o pretinde, ca urmare a anexării Crimeei, în 2014. Șalupele ucrainene fuseseră atacate, la adăpostul nopții, de nave de frontieră și nave ale FSB, principalul serviciu rus de securitate. Mai mulți marinari au fost răniți, echipajele au fost arestate (în total 24 de oameni), iar navele reținute și aduse în portul Kerci.

Moscova pretinde că autoritățile de la Kiev nu au notificat trecerea navelor prin strâmtoare, cum este procedura, după 2014. Însă Kievul spune că a notificat, dar n-a primit răspuns. Mai mult, navele ucrainene ar fi fost atacate pe drumul de întoarcere, deci nici vorbă de forțarea intrării în Marea de Azov prin strâmtoarea Kerci.

 

Controlul asupra strâmtorii Kerci

Regimul de navigație este stabilit prin tratatul dintre Federația Rusă și Ucraina privind cooperarea în utilizarea Mării de Azov și a strâmtorii Kerci, semnat la 24 decembrie 2003. Marea de Azov și strâmtoarea sunt considerate ape interioare ale Rusiei și Ucrainei, cele două țări urmând să decidă împreună în toate problemele. Documentul mai prevede trecerea liberă a navelor comerciale și militare ale celor două țări prin strâmtoarea Kerci, în și dinspre Marea de Azov, precum și navigația liberă a navelor comerciale ale terților spre porturile Rusiei și Ucrainei. În cazul navelor necomerciale sub pavilion străin (se aveau în vedere cele militare), era necesar acordul ambelor părți, atât al Rusiei, cât și al Ucrainei. O anexă la acest document, acord privind securitatea navigației în mare și strâmtoare, s-a semnat în 2012. Se referă exclusiv la detalii tehnice, nu se discută problema graniței, asupra căreia Moscova și Kievul nu s-au înțeles niciodată.

După anexarea Crimeei, controlul asupra strâmtorii Kerci a fost de facto realizat de autoritățile rusești, cu încălcarea tratatului din 2003, care formal este încă în vigoare. Trecerea prin strâmtoare în fiecare caz concret presupune aprobarea comandantului portului Kerci, din martie 2014, odată cu anexarea Crimeei, port rusesc. Deși Rusia nu a denunțat tratatul din 2003, ea consideră strâmtoarea Kerci parte a apelor teritoriale rusești. Ucraina, dar și comunitatea internațională, care nu recunosc anexarea Crimeei, insistă că strâmtoarea are statut internațional.

Astfel, episodul dramatic din seara zilei de 25 noiembrie este un fel de declarație a lui Putin că peninsula Crimeea (cu strâmtoarea Kerci) este teritoriu rusesc. Iar după regulile de apărare a granițelor, Rusia își rezervă dreptul de a trage în oricine îi trece frontiera, chiar și în cine se apropie de ea, fără s-o treacă. Putin reafirmă că Rusia a anexat Crimeea, în speranța că astfel Ucraina, în primul rând, dar și celelalte state or să recunoască asta.

Agresiunea Rusiei este clară, ea a încălcat dreptul internațional, dreptul maritim internațional, tratatul bilateral ruso-ucrainean privind Marea de Azov, ce prevede tranzitul liber prin strâmtoare, inclusiv al navelor militare. De vreme ce niciun stat din lume nu a recunoscut anexarea Crimeei, alegația Moscovei conform căreia Ucraina ar fi încălcat teritoriul rus nu poate fi luată în considerare.

 

Dilemele introducerii Legii marțiale

În ciuda faptului că amenințarea unui incident major legat de tranzitarea strâmtorii Kerci plutea în aer de câteva luni, autoritățile ucrainene au fost luate pe nepregătite. Ca și Cancelariile europene, cu toate că exact cu o lună în urmă, Parlamentul European votase o rezoluție prin care condamna acțiunea Rusiei de blocare ilegală a Mării de Azov și practica întârzierii cu multe zile a navelor comerciale care se îndreaptă spre porturile din sudul Ucrainei.

Că ucrainenii au fost prinși pe picior greșit s-a văzut și atunci când șalupele, deși atacate în Marea Neagră, n-au ripostat, dar și în bâlbâielile presei de la Kiev, care a preluat fake news livrate de mașina rusească de manipulare.

Abia duminică seara târziu, președintele Poroșenko a anunțat convocarea Comitetului Militar și a Consiliului de Securitate și Apărare Națională, care a recomandat instaurarea Legii marțiale.

În Rada Supremă, însă, sesiunea extraordinară care a început luni, la ora 16, a fost extrem de tensionată. Cea mai disputată a fost durata, de vreme ce la 31 martie 2019 sunt programate alegeri prezidențiale. Instaurarea Legii marțiale pentru 60 de zile, așa cum recomandase Consiliul de Securitate și Apărare Națională, ar fi dus la amânarea alegerilor. Cei trei foști președinți, Leonid Kravciuk, Leonid Kucima și Viktor Iușcenko, au lansat un apel împotriva introducerii Legii marțialepentru că aceasta ar restrânge drepturile și libertățile cetățenești. De teama amânării alegerilor, opoziția a blocat tribuna parlamentului până la găsirea unui compromis. După discuții tensionate, deputații au căzut de acord asupra introducerii Legii marțiale pentru o perioadă de 30 de zile, între 28 noiembrie și 27 decembrie. Iar Legea marțială a fost introdusă doar în zece regiuni ale Ucrainei, aflate la granița cu Rusia sau care se învecinează cu enclava separatistă Transnistria.

În ciuda asigurărilor președintelui Poroșenko că legea nu restrânge libertățile politice și civice, opoziția și o parte a opiniei publice sunt neîncrezătoare. Mai mult, principalul contracandidat în viitoarele alegeri, Iulia Timoșenko, care conduce în sondaje, a anunțat încă din vară că Poroșenko plănuiește introducerea Legii marțiale pentru a rămâne la putere. De altfel, mai mulți comentatori de la Kiev cred că președintele dorește amânarea alegerilor și s-a folosit de acest incident în Marea de Azov. De aici și până la acuzația formulată de Vladimir Putin potrivit căreia întreaga criză de la Kerci ar fi fost un complot al lui Poroșenko n-a mai fost decât un pas. Oricum, datele publice infirmă categoric acest scenariu, navele și militarii ucraineni fiind victime, și nu agresori. Nici măcar acuzația rușilor că șalupele ucrainene ar fi forțat „frontiera maritimă“ rezultată în urma anexării Crimeei nu stă în picioare, navele ucrainene fiind atacate la 500 de metri de aceasta.

Ce i se reproșează lui Poroșenko este faptul că a propus introducerea Legii marțiale înaintea începerii campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, deși putea să facă acest lucru încă din 2014, odată cu anexarea Crimeei. Într-adevăr, discuțiile sunt vechi, iar explicațiile oferite publicului se bat cap în cap. Fostul șef al Administrației prezidențiale spune că, în 2014, UE și SUA au sfătuit Kievul să nu introducă Legea marțială și i-ar fi cerut să nu se angajeze într-un conflict armat cu Rusia, de unde și strania utilizare a termenului de antiterorist pentru a acoperi realitatea unui război convențional cu Rusia. Fostul procuror general spune că ar fi cerut încă din februarie 2014 introducerea Legii marțiale, însă s-au opus politicienii, în primul rând Iulia Timoșenko, care a insistat că nu trebuie repetată eroarea făcută de Mihail Saakașvili în Georgia, în vara 2008. Iar președintele parlamentului spune că nu s-a dorit introducerea Legii marțiale pentru că nu s-ar mai fi putut organiza alegeri, iar Ucraina ar fi rămas fără un președinte și un parlament legitimi. La rândul său, președintele Poroșenko declară că n-a introdus Legea marțialăpentru că situația financiară a Ucrainei era precară, iar FMI n-ar fi dat bani unei țări aflate în război. Imediat, doi reprezentanți ai FMI l-au contrazis pe președinte, declarând că Legea marțială n-ar fi limitat cooperarea și că instituția are o experiență bogată în a lucra cu țări pe teritoriul cărora se desfășoară conflicte militare.

 

Reacții internaționale, de la Merkel la Trump

Președintele Ucrainei s-a adresat liderilor occidentali și instituțiilor euroatlantice cerând acțiuni concrete împotriva Rusiei. NATO spune că are deja o prezență puternică în regiune, că în 2018 navele NATO au navigat 120 de zile în Marea Neagră, față de doar 80 de zile anul trecut, și că execițiile programate își urmează cursul lor. Deci, un fel de refuz, nici măcar prea diplomatic, oferit lui Poroșenko.

Uniunea Europeană a condamnat atacul rușilor asupra navelor ucrainene, dar nimic despre sancțiuni noi. Cancelarul german Angela Merkel a fost și mai „constructivă“ cu Rusia, cerându-i lui Putin să „de-escaladeze“ prin „dialog“ tensiunile din relația cu Ucraina. La cererea lui Poroșenko de a spori sancțiunile, Merkel a spus că nu va impune sancțiuni de dragul sancțiunilor și a apărat proiectul Nord Stream 2, criticat de americani și care face Germania și mai dependentă de gazul rusesc.

Oameni politici din Occident, dar și presa din Germania sau Franța au manifestat suficient cinism cât să dezbată „neutru”, în paradigma falsului echivalent, a simetriei dintre cele două istorii livrate de ruși și de ucraineni.

Ceva mai optimiste au fost reacțiile de la Washington, unde Jim Mattis, secretarul Apărării, a calificat acțiunea Rusiei drept o încălcare flagrantă a legislației internaționale. Surpriza a venit de la președintele Trump, care și-a anulat în ultimul moment întâlnirea cu Putin la Summitul G-20din Argentina. Importantă este motivarea anulării, anume că Rusia nu i-a eliberat pe cei 24 de marinari ucraineni luați prizonieri și nu a restituit șalupele lor Ucrainei. Se pare că nu doar secretarul de stat Pompeo a contat în luarea acestei decizii, ci și un articol din Washington Post, care l-a comparat pe Trump cu Obama, spunând că „precum Obama, care a dat Rusiei Crimeea”, acum și Trump o să dea Rusiei Marea de Azov. Orice acceptă Trump, numai nu o comparație cu Obama.

Articol publicat şi în Revista 22.


Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.