Amintirile deportării în Siberia ale Aniței Cudla, reeditate

Aniţa Nandriş-Cudla. Sursă foto: Poşta Română

Humanitas va reedita, la peste 30 de ani distanţă de la prima ediţie, cutremurătorul volum de memorii al Aniței Nandriş Cudla, 20 de ani în Siberia. Amintiri din viaţă.

Aniţa Nandriş Cudla, „20 de ani în Siberia. Amintiri din viaţă”, Humanitas, 2024, Colecția Memorii/Jurnale/Biografii, 276 pagini

„Cartea e o revelație și s-ar cere primită ca atare. Nu doar privitor la soarta deportaților români în Gulagul sovietic povestirea Aniței Nandriș-Cudla aduce o mărturie esențială, dar și pentru reconstituirea staturii țăranului bucovinean: o statură net aristocratică, pe care metamorfozele provocate de comunism o aruncaseră nu numai în trecut, ci, s-ar spune, aproape în legendă. Or iată că, odată cu Anița Nandriș-Cudla, legenda ia conturul firescului, iar realitatea ei ni se impune din nou. Cartea aceasta, care nu numai că se cere neapărat citită, dar ar merita să fie așezată, prin biblioteci, într-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine”, scria Monica Lovinescu despre acest volum, ajuns acum la cea de a V-a ediţie.

Cuvântul înainte al volumului este semnat de George Kudla, iar Prefaţa, de Gheorghe Nandriş, care a şi îngrijit ediţia 2024.

Aniţa Nandriş, căsătorită Cudla, s-a născut în 1904, într-o familie de țărani bucovineni, în satul Mahala din județul Cernăuți. 13 000 de români din acest ţinut au trăit groaza deportării în iunie 1941, după ce, cu un an înainte, ținutul fusese cedat Uniunii Sovietice. Între ei, și Anița Cudla împreună cu cei trei copii ai ei de 17, 14 și 11 ani au fost ridicați și duși în Siberia, dincolo de Cercul Polar, într-un univers al ostilității, unde timp de 20 de ani nimic în afara iubirii și a credinței nu le-a fost sprijin. De abia ştiutoare de carte, întoarsă acasă, Aniţa a scris în cuvinte simple povestea acestei supravieţuiri. A încredințat manuscrisul nepotului ei Gheorghe Nandriș, în 1982, rugându-l să-i promită că-l va trece peste graniță în România. În 1986 s-a stins, cu sentimentul datoriei împlinite. Manuscrisul Aniței, această mărturie unică, păstrată printr-o minune timp de peste două decenii, a putut fi publicat pentru prima oară în 1991. Cartea a fost distinsă de Academia Română, în 1992, cu Premiul „Lucian Blaga”.

Recomandări de lectură: 

• Cristian Mungiu: „Nu ştii când te poţi elibera de o constrângere venită dintr-o nefericire istorică”
• Zaporojie… Zaporojie…
• Hartwig Ochsenfeld: „Perversitatea istoriei face ca deportarea în URSS să fie evenimentul responsabil că exist…”

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News