Subjugarea mentală, scopul tiraniilor moderne

Capacitatea umană de autoînșelare este infinită. Tiraniile moderne nu se mulțumesc să înrobească fizic. Scopul lor este condiționarea psihică, subjugarea mentală.

Propaganda totalitară se bazează pe agresiune simbolică şi pe disponibilitate emoțională. Face apel la instinctul comuniunii şi al subordonării. Hipnoza implică ambele părti, pe magician şi pe cel care acceptă vraja. Dezmeticirea este precum regăsirea simțului văzului. Foștii adepți fanatici (true believers) devin apostați. Vechii camarazi îi numesc “renegați”. Nu li se iartă “schimbarea de tabără”.

Nu vom ști niciodată ce era în celebra valiză neagră a lui Walter Benjamin. A dispărut fără urmă. Poate că era o scrisoare de adio adresată tuturor statelor majore ale revoluțiilor mesianice. Ştim că el considera că este acolo ceva de o maximă importanță. Un strigăt, o mărturisire, o profeție? Testamentul menit să dispară, să fie pierdut? Ruptura cu o religie politică?

Hannah Arendt ne oferă o cheie hermeneutică, amintintindu-ne că Benjamin a murit în circumstanțe stranii în perioada Pactului Hitler-Stalin “whose most feared consequence at that moment was the close cooperation of the two most powerful secret police forces în Europe.” Atunci când a aflat de sinuciderea prietenului său Walter Benjamin, Arthur Koestler a încercat să facă același lucru, cu ce rămăsese din tabletele dăruite acestuia. A eșuat, a vomitat. S-a sinucis peste decenii la Londra.

Pesimismul lui Benjamin era expresia unei imense deziluzii. Îngerul privise în urmă şi văzuse viitorul. Progresul ca dezastru. Filosofia Istoriei nu ca teodicee hegeliano-marxistă, ci ca teologie negativă. Ca demonologie dialectică. Tema revine mereu în corespondenţa dintre marele specialist în mistică iudaică Gershom Scholem şi cei doi gânditori care au făcut enorm pentru ca opera lui Benjamin să-şi găsească receptarea universală de azi. Nu se iubeau între ei Hannah şi Teddie, dar l-au iubit pe nefericitul Walter.