Colegii, coledzii și capturarea statului (II)
Dacă o reţea de putere sau un grup infracţional al politicienilor mai poate fi schimbat prin alegeri, un grup de putere şi interese ce cuprinde ofiţeri din serviciile de informaţii, poliţie, magistraţi, politicieni şi jurnalişti (exact absovenţii unor asemenea academii şi cursuri) este puţin probabil că poate fi demontat
Scopul articolului anterior, Colegii, coledzii și capturarea statului I, a fost acela de a testa ipoteza folosirii reţelelor generate de acest colegii pentru a obţine funcţii, bani şi imunitate şi cred că am adus destule date factuale din surse secundare pentru confirmarea ipotezei. Existenţa acestor reţele de influenţă ar merita măcar o anchetă a DIICOT şi un audit al domeniului.
- Citiți și: Colegii, coledzii și capturarea statului (I)
Am încercat să aduc cât mai multe date factuale pentru a argumenta că reţelele absolvenţilor de „colegii de apărare, ordine publică şi informaţii” (incluzând aici şi şcolile doctorale sau de Academia de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale) au fost folosite deliberat pentru obţinerea de funcţii, bani şi imunitate, iar aceste reţele reprezintă unul din instrumentele de captură a statului postcomunist. Nu au existat reacţii sau contra-demonstraţii ale acestei ipoteze – dimpotrivă – mi s-a atras atenţia că aş mai fi putut aduce alte zeci de exemple sau probe de notorietate, fie din investigaţiile jurnalistice, fie din deciziile instanţelor. Pentru că reţelele lui Gabriel Oprea sau Sebastian Ghiţă par că nu au convins cititorii, am ales alte două cazuri de notorietate: Cristian Rizea şi Alexandru Cumpănaşu.
Cristian Rizea este un fost deputat PSD, condamnat la 4 ani şi 8 luni pentru trafic de influenţă şi spălare de bani, care a fugit în Republica Moldova, iar acolo a scris o carte, Spovedania lui Rizea, în care devoalează multiple afaceri murdare realizate de o reţea de politicieni, jurnalişti şi ofiţeri din serviciile de informaţii. Chiar dacă unele afirmaţii şi poveşti pot fi îndoielnice, putem constata totuşi cum absolvirea Colegiului Superior de Siguranţă Naţională (2004), apoi a Institutul Diplomatic Român (2011) şi a Colegiul Naţional de Apărare (2013) i-au asigurat promovarea în “Liga Mare”, aşa cum reiese din povestea cărţii, devenind deputat şi chiar preşedinte executiv al PSD.
Alexandru Cumpănaşu este un alt “prototip”, produs al triadei politicieni- funcţionari publici- oameni din serviciile secrete, ce au derulat afaceri sau proiecte mari din fondurile europene. Investigaţiile Melaniei Cincea sau ale Rise Project prezintă în detaliu afacerile cu fonduri europene de zeci de milioane de euro, obţinute de Cumpănaşu, uneori fără a i se cere măcar diploma de studii superioare. Chiar dacă este neclar dacă el a absolvit vreun colegiu militar, însă este clar că a devenit vicepreşedinte al Fundaţiei Colegiului Naţional de Apărare, a participat la lansarea Academiei de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale şi, mai mult, a fost preşedintele Coaliţiei Naţionale pentru Modernizarea României, având în subordine sindicate, universităţi, asociaţii profesionale, o droaie de generali învârtindu-se în jurul acelei reţele.
- Citiți și: Statul, proiecte de peste 10 milioane de euro cu unul din ONG-urile lui Alexandru Cumpănaşu
Dar scopul acestui studiu nu este de a face o investigaţie comprehensivă, jurnaliştii de investigaţie sau DIICOT au destule resurse şi informaţii să dovedească ipoteza existenţei unei reţele de putere şi influenţă aflate deasupra legii. Mai grav este că poporul s-a obişnuit cu asemenea reţele ca broasca cu apa şi va fierbe în această „apă a corupţiei”.
Care ar fi problemele generate de aceste reţele?
În primul rând, că este vorba de un grup de cetăţeni care se situează deasupra legii şi încalcă principiul constituțional că „Nimeni nu este mai presus de lege” (art.16). Dacă o reţea de putere sau un grup infracţional al politicienilor mai poate fi schimbat prin alegeri, un grup de putere şi interese ce cuprinde ofiţeri din serviciile de informaţii, poliţie, magistraţi, politicieni şi jurnalişti (exact absovenţii unor asemenea academii şi cursuri) este puţin probabil că poate fi demontat (aşteptăm cu interes rezultatul anchetei Unifarm). Un asemenea stat capturat este puţin probabil că poate să devină un partener pentru marile afaceri şi investiţii (din această neîncredere a apărut Mecanismul de Cooperare și de Verificare – MCV).
În al doilea rând, prin afacerile derulate de aceste reţele sau de firme sub acoperire se produce o distorsiune a pieţei, fapt ce va duce la o subdezvoltare a României, o latino-americanizare.
În al treilea rând, tinerii poliţişti, funcţionari publici sau magistraţi sunt supuşi unor opţiuni ne-etice sau sunt demotivaţi în a-şi face datoria, văzând sau intuind aceste reţele de putere şi influenţă controlează jocul şi promovarea lor. Este foarte clar că tinerii absolvenţi de învăţământ militar îşi fac datoria, am intrat în NATO datorită profesionalismului lor, dar eşalonul politico-militar a pervertit acest profesionalism.
Acelaşi mecanism de selecție negativă a elitelor a dus la o degenerare a resursei umane în educație la nivel naţional, unde 20% din tineri părăsesc timpuriu școala, 45% sunt analfabeți funcționali, iar 10-15 % pleacă la studii în Occident și nu se mai întorc.
În al patrulea rând, se vor produce lupte inter-instituţionale între instituţiile statului, cum este cazul recent de la Academia de Poliţie, unde secretarul de stat a intrat în conflict cu fostul rector, ambii fiind acuzaţi de plagiat sau având probleme de integritate. Un asemenea război instituţional reprezintă o mare vulnerabilitate a statului român şi asigură o ţintă pentru războaiele hibride purtate de Rusia cu ţările NATO.
Sunt destule argumente ce ar trebui să îndemne liderii la acţiune.
Articol publicat și pe Contributors.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
