Tactica struţului, la PSD

De la reacţiile extrem de vocale venite dinspre PSD în cazul punerii sub acuzare, arestării sau încarcerării unui membru important al partidului – prin martirizarea ca „deţinut politic” –, s-a trecut la politica struţului: nicio reacţie din partea conducerii PSD după condamnarea la închisoare a fostului trezorier Mircea Drăghici. Ceea ce nu schimbă nici relaţia pe care acesta a avut-o cu PSD, nici protecţia de care s-a bucurat. Nici nu poate estompa în memoria colectivă şirul de acţiuni ale PSD, care au trădat metehne de grup infracţional organizat.

 

Nu ştiu dacă în PSD cineva mai ţine şirul penalilor de partid – al celor care au avut o funcţie în partid ori, dată de partid, la vârful unor instituţii importante ale statului –, unii condamnaţi la închisoare cu executare, alţii scăpaţi la milimetru de detenţie prin prescrierea faptelor sau prin condamnări cu suspendare. Din exterior este dificil de ţinut o astfel de evidenţă…

Ceea ce este clar e că PSD se remarcă prin câteva premiere care îl pun într-o lumină foarte proastă: a dat primul preşedinte de partid şi de ţară pus sub acuzare pentru infracțiuni contra umanității, primul premier ajuns în închisoare, dublu condamnat, pentru fapte de mare corupţie, primul preşedinte de partid şi de Cameră a Deputaţilor condamnat la închisoare pentru fapte de corupţie şi încarcerat în timpul mandatului. Acum, prin condamnarea trezorierului partidului, se poate spune că mai înregistrează o premieră: a fost jecmănit chiar de unul dintre membrii săi; despre asta vorbeşte sentinţa în cazul lui Mircea Drăghici, condamnat pentru delapidarea şi deturnarea, pentru a-şi cumpăra o vilă, a 380.000 de euro din subvenţiile acordate PSD. Prejudiciul există chiar dacă PSD nu s-a constituit parte civilă în cauză şi chiar dacă, de la vârf, imediat după punerea sub urmărire penală a lui Mircea Drăghici, încerca să nege fapta penală, pozând, de la vârf, în victimă. „Ceea ce face DNA cu noi astăzi este pur şi simplu o hărţuire gigantică împotriva a celui mai mare partid politic din România şi a celui mai mare partid socialist din Europa. (…) DNA a solicitat şi din păcate a şi obţinut emiterea unui mandat de supraveghere pentru toate tranzacţiile financiare ale PSD”, declara Codrin Ştefănescu – pe atunci, secretar general al partidului. Era încă epoca Dragnea, când PSD lupta cu toate armele împotriva Justiţiei, încercând cu disperare – şi în zadar, avea să se demonstreze în scurt timp… – să-şi salveze de la puşcărie liderul.

Ieri, în ziua în care instanţa supremă a emis sentinţa de condamnare pentru Mircea Drăghici – 5 ani de detenţie cu executare – şi în care fostul trezorier al PSD s-a predat Poliţiei, pentru a fi încarcerat, nu a existat nicio reacţie din partea conducerii partidului. Nici în presă, nici pe reţelele de socializare. Am intrat, la finalul zilei, pe paginile de Facebook ale mai multor lideri ai PSD, în încercarea de a da peste o reacţie. Nimic. Ca şi când Mircea Drăghici nu a fost omul care gestionase toţi banii partidului pe care aceştia îl conduc acum, ca şi când devalizarea de sute de mii de euro nu a avut tangenţă cu fondurile partidului şi nu viza bani publici. Tăcere adâncă, aşadar, şi din partea lui Marcel Ciolacu – preşedintele PSD, şi a prim-vicepreşedinţilor Gabriela Firea şi Sorin Grindeanu, şi a secretarului general, Paul Stănescu, şi a preşedintelui Consiliului Naţional, Vasile Dâncu, şi a vicepreşedinţilor Mihai Tudose, Lia Olguţa Vasilescu, deşi unii dintre ei s-au dovedit vocali în situaţii asemănătoare, în trecutul suficient de apropiat.

Recurgerea la această tactică a struţului nu schimbă însă nici relaţia pe care Mircea Drăghici a avut-o cu PSD – acesta fiind cel care a condus şi a controlat utilizarea tuturor resurselor financiare ale partidului , nici protecţia de care s-a bucurat – e greu de imaginat că, în lipsa ei, putea scoate din puşculiţa de partid sute de mii de euro după bunul plac, fără ca nimeni să le sesizeze lipsa. La fel cum nu poate estompa în memoria colectivă şirul de acţiuni premeditate la care PSD s-a dedat de ani şi ani de zile, acţiuni ce au avut ca scop major fuga de Justiţie, încălecarea acesteia şi protejarea marilor corupţi de partid, acţiuni care, toate, au trădat metehne de grup infracţional organizat.

 

Print Friendly, PDF & Email
Publicitate



Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.