Relativ la chestiunea studenţilor de la Drept

Pentru cei 45 de infractori de la Drept, există 45 de studenţi care au respectat regulile şi nu s-au dezonorat în a se deda la acte de infracţionalitate organizată. Copiii ăştia nu sunt exmatriculaţi şi nu vorbeşte nimeni despre ei în presa naţională.

Relativ la problema studenţilor de la Drept şi argumentele de tipul: “La Drept predau X şi Y sau nu ştiu ce penal sau descalificat, prin urmare orice act de normalitate profesională, deontologică sau de reformă şi asanare la Drept este dinamitat, minimizat, relativizat, criticabil şi descalificabil prin argumentul referirii la existenţa lui X şi Y acolo, alături de cei ce au făcut actul de normalitate şi profesionalism…”

Sau de tipul: “Ce spunem părinţilor lui A şi B daţi afară, când ei văd că la Universitatea din Bucureşti predau X şi Y sau nu ştiu ce penal sau descalifcat?” şamd. şamd. şamd. – o lungă listă de întrebări retoric-inepte şi incoerente logic.

Iată ce răspundem:

Părinţilor exmatriculaţilor care sunt măcinaţi de întrebări retorice le spunem că pentru cei 45 de infractori, există 45 de studenţi care au respectat regulile şi nu s-au dezonorat în a se deda la acte de infracţionalitate organizată. Copiii ăştia nu sunt exmatriculaţi şi nu vorbeşte nimeni despre ei în presa naţională. Poate că e mai bine să îi lase pe părinţii acelor copii să ridice astfel de întrebări. Cel puţin părinţii acelor copii au căderea să o facă.

Părinţii exmatriculaţilor ar trebui să se uite înainte de orice în oglindă şi să îşi pună întrebarea unde au greşit de au ajuns că ai lor copii să fie daţi afară pe motiv de furt organizat şi ei, părinţii, să îşi apere odraslele pe motiv de afinităţi elective cu oamenii pe care ei înşişi îi consideră dubioşi, penali sau descalificaţi. (Interesantă manevra retorică şi de apologetică, nu?!) Iată, deci, o întrebare mai importantă, la care poate că e bine să mediteze spre binele lor, al odraslelor şi al societăţii româneşti.

Jurnaliştilor care sunt măcinaţi de întrebări retorice de felul celor de mai sus le spunem următorul lucru:

Interesant. V-aţi uitat la dumneavoastră în redacţie? Este dezamăgitor ca nu aveţi minimul de perspicacitate să înţelegeţi că tot ce spuneţi acum şi tot ce credeţi dumneavostră că faceţi – în numele nu ştiu cărei rigori morale şi profesionale – este subminat prin însuşi argumentul pe care îl folosiţi. În general, ar trebui să vă fie evident că odată ce aţi deschis gura cu porumbelul de mai sus, automat tot ce faceţi dumneavoastră “bine intenţionat” în unitatea dumneavoastră de presă – inclusiv emiterea porumbelului în cauză – este descalificabil pe exact aceleaşi criterii cu care dumneavoastră încercaţi să descalificaţi şi minimizaţi decizia cadrelor didactice de la Drept.

Nu e clar? Iată şi mai clar: “La dumneavoastră în redacţie/pe platforma este autor şi jurnalist X sau Y sau nu ştiu ce descalificat şi dubios, prin urmare orice aţi zice dumneavoastră şi orice act de bună intenţie şi profesionism jurnalistic al dumneavoastră şi colegilor afini dumneavoastră este dinamitat şi criticabil prin argumentul referirii la coexistenţa dumneavoastră organizaţional-profesională cu X şi Y, colegii dumneavoastră de breaslă şi redacţie…”

Înţelegeţi? Şi dacă acum aţi ajuns să înţelegeţi asta, atunci probabil înţelegeţi că argumentul se extinde la toată “presa” românească. Pentru că nu trebuie să uităm un lucru: corupţia şi dezarticularea vieţii publice româneşti nu a plecat de la universităţi. Universităţile au fost între ultimele care au sucombat valului de corupţie, incapacitate în degringolada deliberat generată de clasa politicăa românească în conivenţă cu mass-media, în anii 90. Universităţile – amărâte şi vai de ele –, nu mass-media, au rămas până azi bastionul instituţional naţional ultim, locul de repliere şi de rezistenţă şi de apărare reală, tăcută şi tenace a standardeler – atâta cât a fost posibilă această defenisvă în ţara asta.

Că nu s-a văzut asta public prea mult se datorează poate şi mass-media care au avut tot timpul grijă – uneori, la incitarea complicilor şi partenerilor lor din clasa politică, uneori în mod instinctiv – să fie sigure că publicul ştie că “toţi sunt la fel” şi “toţi suntem o apă şi un pământ”, “n-ai cu cine dom’le…”

Să spunem acum acelaşi lucru şi din alt unghi: a ataca decizia de la Drept pe motiv că acolo predau X şi Y şi apoi a ataca şi chestiona pe cei ce iau decizii corecte acolo, este echivalent cu a ataca pe numeroşii jurnalişti buni şi oneşti ce au rămas pe poziţii şi îşi fac treaba în varii redacţii şi plaforme, pentru faptul că sunt colegi cu echivalentul din presă a lui X şi Y din mediul universitar. Ce valoare are ancheta / articolul / materialul bine făcut şi corect al lui Cutărescu, când el e coleg cu X sau Y, nişte dubioşi notorii?!

Şi mai e o chestiune: Şi asta se aplică tuturor celor care s-au trezit brusc cu argumentele de mai sus pe limbă sau în condei, fără să fi gândit nici măcar o secundă la ce spun sau scriu: dacă credeţi că e atât de simplu să rezolvi cu prezenţa celor de tipul X şi Y în viaţa instituţională a ţării, de ce ce nu începeţi dumneavoastră, la dumneavoastră în redacţie sau la dumneavoastră în organizaţie? Arătaţi celor de la Drept cum se face treabă. Nu e greu. Întoarceţi-vă în stânga, în dreapta, îi ştiţi. Colegii dumneavoastră din presă, din redacţie, din cauza cărora mass-media românească a ajuns ceea ce este. Colegii dumneavoastră de birou datorită cărora ştiţi bine că lucrurile nu merg şi care vă trag reputaţia organizaţiei în jos. Sau la dumneavoastră, la scara blocului, unde ştiţi bine de ce e cum e şi cui se datorează dezastul şi mizeria. Începeţi dumneavoastră, la dumneavoastră în perimetrul proxim, daţi exemplu celor de la Drept sau din mediul universitar cum se face treaba.

Sau cel puţin, dacă cele sugerate mai sus sunt prea dificile, faceţi şi dumneavoastră un act echivalent cu cel al celor de la Drept. Atât, nu mai mult. Doar ceva atât de incomplet şi insuficient, că actul lor. Atât.

Articol publicat şi pe MarginaliaEtc.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News