Politica, mass-media şi cultura atavică


brandusa armanca

Cetățeanul educat în spiritul eticii Occidentului civilizat se poate întreba cu stupoare cum e posibil ca, într-o țară europeană, un premier dovedit ca plagiator și inculpat într-un dosar de fals și spălare de bani să rămână în funcție, de ce nu se revoltă cetățenii plătitori de taxe când văd că banii lor se opresc în buzunarele politicienilor corupți aflați la putere, de ce nu protestează universitățile la zecile de pseudo-opere științifice produse în pușcării de VIP-uri, cu beneficii imediate în scurtarea detenției, cum suportă studenții umilința de a plăti șpagă pentru o notă de trecere, sau de ce comunitatea media admite fără reacții viguroase jurnaliști acoperiți, jurnaliști corupți și companii media viciate. Fenomenele enumerate descriu situația la zi a României și necesită o analiză aprofundată, așa cum o face Peter Gross pentru mass-media postdecembristă, în volumul Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989, apărut anul acesta la editura Nemira. Profesorul Gross, directorul Școlii de Jurnalism a Universității din Tennessee, este unul dintre rarii specialiști străini ai spațiului mediatic ex-comunist care, atașat prin biografie, a dedicat presei din România numerose studii și cărți, radiografiind fără prejudecăți progresele și eșecurile ei, punând-o în context global și reflectând asupra cauzei derapajelor, mutațiilor negative și șanselor ratate. Peter Gross reevaluează multe dintre concluziile lucrării din 1996 de la care pornește, Mass-media in revolution and national development. The Romanian laboratory, dintr-o perspectivă nouă, cea a valorilor culturale ca nucleu al configurației morale, sociale, politice, mediatice ale unei comunități. „Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”, sublinia profesorul Gross într-un interviu acordat revistei ”22”. Unghiul valorilor respectate de o națiune, dar mai ales ignorarea ethosului societății democratice, disprețul față de cinste, corectitudine, onoare, desconsiderarea eticii și transformarea ei în ornament retoric de către elite, acceptarea conduitelor aberante în politică și la nivelul superior al deciziei, iată o grilă interesantă care ar putea tomografia și diagnostica nu doar situația mass-media, ci întreg organismul social românesc. Deși promitea profesionalizare și consolidare în deceniul 1991 – 2000, când au apărut facultăți de profil, companii media private și organizații media active în cucerirea libertății de exprimare, presa românească a cotit-o pe altă cale, pierzătoare. „Gemenii” jigăritei democrații românești, politica și mass-media, s-au născut din aceeași sămânță, moștenind gena culturală determinantă pentru ambele. Fără ideologii și convingeri, cei doi frați coexistă într-un perfect paralelism și își negociază neîncetat pozițiile, scoțând din ecuație cetățeanul, teoretic rațiunea lor de a exista: „Elitele politice și media se aliază în corupție, primele pentru a câștiga putere care se transpune în avantaje economice, cele din urmă pentru a-și monetiza puterea percepută de a influența opinia publică”. Personalizate, transformate în instrumente, aflate sub controlul mogulilor afiliați politic, mediile românești își asumă doar prin excepție responsabilitatea asociată jurnalismului fiindcă „între mass-media și politică există o relație simbiotică, dar dincolo de această relație și poate mai important, există o cultură atavică și solipsistică, pe care o împărtășesc în mod intim elitele ambelor instituții, una care le determină practicile și comportamentele”. Cartea reputatului profesor Peter Gross lansează o teorie îndrăzneațăși consistentă, care încă necesită clarificarea conceptelor de „elite”, „cultură”, „sistem media”. Mai optimist în primii șase ani ai tranziției analizați în „laboratorul” din 1996, când credea că presa din România, ca și sistemul politic, vor evolua spre modelele occidentale consacrate, oferind publicului, cetățenilor instrumentele necesare pentru a progresa, autorul trage concluzii rezervate în privința viitorului mass-media, prezicându-le un ritm lent de profesionalizare și transformare, în pas cu mentalitățile, credințele, valorile și conduitele socio-culturale. O constatare amară circumscrie anii chinuiți și imprevizibili ai devenirii comunității media într-un sfert de veac: presa românească a fost câine de vânătoare, cățel de salon, câine de atac sau haită de lupi, dar niciodată „câine de pază” a democrației în sensul liberal al conceptului.

Articol publicat şi în Revista 22 şi pe platforma Contributors.


Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.