Războiul de Rosh Hashanah
A fost Războiul de Kippur. Acum este Războiul de Rosh Hashanah. Calendarul divin a marcat începutul Timpului. Voinţa divină a ales un neam pentru a se împlini. De mii de ani, evreii şi neevreii se întreabă de ce ei, de ce atunci şi de ce acolo? De ce aceste traume care par fără de sfârşit? De ce Hitler nu putea concepe “mileniul arian” fără exterminarea evreimii şi suprimarea evreităţii? Niciun alt popor nu a generat patimi asemeni celor grupate sub numele generic de antisemitism.
Ieri le-am vorbit studenţilor despre Julius Streicher, gauleiterul Franconiei, fondatorul şi directorul lui Der Sturmer, publicaţia favorită a lui Hitler. A fost un posedat. Un maniac. Goring însuşi îl socotea dement. Hitler însă îl admira. Când şi de ce a devenit Streicher antisemit? Spunea că s-a petrecut când avea cinci ani şi a văzut-o pe mama sa înfuriată pentru că, pasămite, ar fi fost înşelată de un comerciant evreu. Ce mecanisme se pot declanşa şi sedimenta pentru a provoca o asemenea pulsiune asasină? Există o nevoie umană de a urî? Streicher i-a sfidat pe judecătorii de la Nürnberg. A spus, plin de ură, că erau cu toţii evrei. A fost condamnat la moarte şi spânzurat.
În aceste zile am citit şi recitit texte de şi despre Şestov, Fondane, Celan, Benjamin, Simone Weil, Cioran. La Beinecke Rare Book and Manuscript Library a Universităţii Yale există o arhivă Fondane. Dacă voi avea timpul şi energia, mi-ar plăcea să o vizitez. Poate aş scrie un eseu ori chiar o carte. Căutându-l pe Fondane…
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News