PNL, vot pentru redresare sau pentru sinucidere politică?

Liberalii se află în faţa unui foarte important examen, inclusiv de conştiinţă: congresul de mâine, în care îşi vor desemna preşedintele. Au o mare responsabilitate nu doar faţă de propriul partid, ci şi faţă de societate, pentru că sunt la guvernare, pentru că sunt singurul partid parlamentar de dreapta, pentru că modul în care va fi condus partidul şi politica sa de alianţe vor influenţa, pentru următorii ani, întreaga scenă politică românească şi, indirect, vor avea efecte asupra vieţii fiecăruia dintre noi.

 

PNL se află la finalul unei campanii interne dezagreabile, cu atacuri la persoană la care nici adversarii săi politici nu au recurs, cu declaraţii de o agresivitate şi obrăznicie care au rupt punţi de comunicare şi intra-, şi interpartinică. O campanie care a divizat partidul şi i-a distrus procente semnificative din intenţia de vot. O campanie care a torpilat alianţa de guvernare şi majoritatea parlamentară. O campanie în care, de câteva luni bune, premierul Florin Cîţu şi-a investit toată energia şi toată puterea – demonstrând chiar porniri autocratice –, cu efecte negative pe care le resimţim cu toţii; dl Cîţu a aruncat în criză şi coaliţia de guvernare, şi ţara.

Odată cu alegerea preşedintelui, PNL va decide dacă se simte reprezentat de o gaşcă de arivişti, cabotini, revanşarzi, oameni care au dovedit în aceste ultime luni că sunt dispuşi să sfâşie partidul pentru binele propriu, care l-au împins în faţă pe Florin Cîţu, aliniindu-se apoi în spatele lui, ca echipă de zgomot. Unii dintre ei au fost aduşi recent în partid – inclusiv premierul, candidat cu dispensă la preşedinţia PNL –, unii au fost impuşi pentru a conduce partidul sau impuşi pentru a deschide liste europarlamentare şi parlamentare în detrimentul unor liberali veritabili care cunosc partidul, care au lucrat de ani şi ani de zile pentru el, care ştiu ce înseamnă doctrina liberală şi cred în ea. Sau PNL poate decide dacă se simte reprezentat de Ludovic Orban un lider politic echilibrat care a dovedit că poate construi, care a reparat la nivel de imagine răul făcut de predecesori de-ai săi impuşi la conducere, ridicându-l în sondaje şi aducându-l la putere, un politician care și-a dus onorabil mandatul de premier într-un context foarte dificil.

Odată cu alegerea preşedintelui, PNL va decide implicit spre ce alianţă politică se va îndrepta. Poate opta pentru o alianţă cu PSD – la care a mai fost obligat o dată, în 2011, de fostul preşedinte de atunci, Crin Antonescu, doar pentru că acesta visa să ajungă la Cotroceni, având naivitatea de a crede în susţinerea de către PSD a candidaturii sale… –, o alianţă ale cărei ponoase, şi la nivel de credibilitate, şi în sondaje, PNL le-a tras ani şi ani de zile. Florin Cîţu, dacă va fi ales preşedinte al partidului şi va rămâne premier va fi nevoit să facă o alianţă cu PSD (sau/şi cu AUR) pentru a rămâne la guvernare. Peste câteva zile în Parlament va fi votul pe moţiunea de cenzură împotriva Cabinetului Cîţu, iniţiată şi de fostul partener de guvernare, USRPLUS, care nu se va întoarce la Palatul Victoria decât după plecarea din funcţia a actualului premier; aşadar PNL nu are cu cine face majoritate pentru susţinerea la putere a Guvernului Cîţu decât cu PSD. Odată cu alegerea preşedintelui, PNL poate opta însă pentru refacerea alianţei de guvernare cu USRPLUS, singura variantă onorabilă în momentul de faţă. O alianţă pe care o poate reface Ludovic Orban – singurul politician din delegaţia permanentă a PNL care, în 2011, nu a fost de acord cu alianţa cu PSD, cu intrarea PNL în USL. Echilibrat în declaraţii şi în decizii, dl Orban nu şi-a rupt punţile de comunicare cu paternerii de guvernare, chiar dacă aceştia, după alegeri, optaseră să-l susţină în funcţie pe Florin Cîţu.

Odată cu alegerea preşedintelui, PNL va decide implicit dacă vrea sau nu să mai conteze pe scena politică; iar în contextul unei vehiculate posibile rupturi a partidului, se poate spune chiar că PNL are posibilitatea să decidă dacă vrea sau nu să mai existe, dacă vrea sau nu să se dezintegreze pe modelul PNŢCD-ului – celălalt mare partid istoric torpilat din interior de indivizi infiltraţi acolo care nu au avut nimic de-a face cu doctrina ţărănistă. La PNL încă e timp de redresare. Şi încă e timp de decizii înţelepte; şi pentru partid, şi pentru societate.

Print Friendly, PDF & Email
Publicitate



Articole din aceeaşi categorie:

2 Răspunsuri

  1. Dan Plesoianu spune:

    Orice aleegere va face acum, la congres, PNL, este una proasta. Ambii candidati sint compromisi, fiecare in mod diferit. Este clar, partidul il vrea mai mult pe Citu, care este insa compromis mai mult decit Orban. Pe Orban nu il vrea nici Iohannis. Citu este un obraznic si un mincinos de la natura, Orban este prea moale, si orientat prea mult pe provincie, sa pare. Dar problema importanta este ca s-a dovedit acum, cu prilejul alegerilor interne, ca PNL este, oractic, tot un partid de mucava, fara esenta, fara dorinta de a moderniza nimic, bazindu-se doar pe manevrarea spre profit a relatiilor tribale din societate. De fapt, acest lucru cam transpira si pina acuma, dar ceva mai voalat, din toata activitatea si declaratiile PNL. Nu exista acolo aproape nimeni care poata fi numit do societate ca ar fi un om de valoare, in afara de citiva primari mai acatarii… Ne-am cam saturat sa ni se bage pe git tot felul de primari, cum ar fi Iohannis, etc.
    Nu am auzit de la PNL sa spuna ca au in program introducerea sitemului de taxare bazat pe declaratia anuala unica, reducerea taxelor, reducerea personalului bugetar, etc.

  1. 6 octombrie 2021

    […] Citiţi şi: PNL, vot pentru redresare sau pentru sinucidere politică? […]

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.