Pasa preşedintelui Iohannis
După destrămarea alianţei de guvernare şi dărâmarea Guvernului Cîţu, există totuşi o portiţă de ieşire rapidă şi rezonabilă din criza politică. Aceasta depinde de preşedintele Klaus Iohannis. Şi de „echipa câştigătoare” din PNL.
Era previzibil că moţiunea de cenzură pentru demiterea Guvernului Cîţu, iniţiată de PSD, va întruni numărul de voturi, în condiţiile în care şi USR a anunţat că va vota, chiar dacă în moţiune sunt atacaţi inclusiv miniştrii acestui partid. A fost un compromis pe care USR a considerat că trebuie să-l facă, aşa cum l-a considerat necesar şi pe cel făcut cu AUR, alături de care a semnat o moţiune de cenzură împotriva Cabinetului Cîţu, deşi se putea limita la părăsirea Guvernului, evitând alăturarea, fie şi temporară, unui partid extremist, cu discurs legionaroid, ultranaţionalist, anti-sistem, homofob, partidul care, de luni de zile, promovează o retorică anti-mască, anti-vaccin, înțesată cu teorii ale conspiraţiei.
Prin votul de ieri din Parlament, PNL – tot partidul, nu doar conducerea lui recent aleasă – a decontat. Şi nu nepărat minusuri ale guvernării, deşi au existat şi deşi fac obiectul moţiunii, cât o strategie politică proastă, girată de preşedintele Klaus Iohannis, şi o atitudine de frondă la adresa USR, partenerul de guvernare. PNL putea evita să ajungă în acest punct critic. Pe de o parte, dacă Florin Cîţu şi „echipa câştigătoare” nu ar fi rupt punţile de comunicare cu USR o dată cu schimbarea – prin decizia unilaterală premierului Florin Cîţu –, a ministrului Justiţiei, Stelian Ion. Apoi dacă, în urma acestui episod, care a generat ieşirea de la guvernare a USR, ar fi susţinut, chiar determinat o demisie a lui Florin Cîţu de la Guvern, propunând pentru funcţia de prim-ministru un nume agreat şi de partenerii de coaliţie fără de care, era limpede, PNL nu poate guverna, nu-şi poate aplica programul de guvernare şi nu poate forma o majoritate parlamentară. Sau poate, dar cu alţii, de exemplu cu PSD, şi cu costuri de imagine incalculabile; greşeala USL nu ar trebui uitată. „Echipa câştigătoare” avusese însă o altă strategie, eronată: susţinerea până în pânzele albe a indezirabilului deja pentru mulţi Florin Cîţu. Modul în care acesta s-a implicat în campania pentru şefia PNL în care, în ultimele luni, şi-a investit toată energia şi toată puterea – demonstrând chiar porniri autocratice –, a torpilat şi partidul, şi alianţa de guvernare, şi majoritatea parlamentară pe care o avusese.
La congresul din 25 septembrie – unde preşedintele Iohannis a mers de fapt pentru a gira mandatul reprezentantului „echipei câştigătoare”, un grup aliniat în spatele lui Florin Cîțu, printre ei fiind arivişti, cabotini, revanşarzi, oameni care au dovedit în aceste ultime luni că sunt dispuşi inclusiv să sfâşie partidul pentru binele propriu – PNL ar fi avut șansa să se redreseze, cu Ludovic Orban reales președinte. Un lider politic echilibrat care a dovedit că poate construi, care a reparat la nivel de imagine răul făcut de predecesori de-ai săi impuşi (şi ei) la conducere, ridicându-l în sondaje şi aducându-l la putere, un politician care și-a dus onorabil mandatul de premier într-un context foarte dificil. PNL a ignorat, însă, această şansă. Şi iată-l privind la dărâmarea Guvernului, la niciun an de la învestirea acestuia.
Acestea sunt fapte consumate, de care se va ţine cont – dacă se va ţine – în analizele interne de partid. Ceea ce interesează acum este încheierea crizei politice. Care depinde pe de o parte de responsabilitatea şi de maturitatea politică a PNL – care va trebui să propună un premier agreat şi de USR –, iar pe de alta, de preşedintele Klaus Iohannis, de capacitatea lui de a renunţa la orgoliul de a paria în continuare pe o carte necâştigătoare, aruncată în joc tot de el, iar asta cu riscul de a pulveriza şi PNL, şi alianţa de guvernare. De PNL şi de preşedintele Klaus Iohannis depinde dacă se va reface coaliţia de guvernare PNL-USR-UDMR, singura variantă onorabilă în momentul de faţă. De PNL şi de preşedintele Klaus Iohannis depinde dacă va fi un Guvern minoritar, care va putea rezista cu susţinerea PSD; o astfel de situaţie va mai eroda însă din capitalul politic al liberalilor, care oricum a pierdut multe procente în ultimul an. De PNL şi de preşedintele Klaus Iohannis depinde dacă se va ajunge la soluţia de guvern tehnocrat, cu mandat până în primăvară, şi organizarea de anticipate – cum propune PSD, care nu este tentat să intre la guvernare în plină criză sanitară şi economică, fiindu-i comodă opoziţia în care creşti în sondaje doar criticând fără a veni cu soluţii –, variantă care însă nu conferă garanţia că acestui guvern tehnocrat i se va termina mandatul în primăvară. De PNL şi de preşedintele Klaus Iohannis depinde dacă va fi forţată dizolvarea Parlamentului – prin propunerea, de două ori consecutiv, a unui premier care nu va primi votul de încredere în Parlament –, ceea ce va duce la alegeri anticipate, unde PNL pare că va fi perdant. Cel mai recent sondaj – un sondaj CURS, realizat la comanda PSD, la începutul lunii septembrie – indica PNL pe a doua poziţie ca intenţie de vot, cu un decalaj de 17 procente în minus faţă de PSD, cu AUR pe locul trei în intenţia de vot. E posibil ca, după congres, PNL să mai fie pierdut nişte procente în intenţia de vot.
Situaţia nu este roz în niciun scenariu, mai ales că avem în faţă o criză sanitară şi o perioadă care se anunţă că va veni cu un val de scumpiri resimţite acut de o mare parte a populaţiei şi cu un val de nemulţumiri la nivel de societate. Există însă o portiţă de ieşire rapidă şi rezonabilă din criză: nominalizarea unui premier agreat şi de PNL, şi de USR, şi de UDMR, refacerea alianţei de guvernare şi formarea unui guvern stabil; de care vor depinde şi rezultatele electorale din 2024. Se aşteaptă, aşadar, pasa lui Klaus Iohannis. Şi a „echipei câştigătoare” din PNL.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
Presedintele României a studiat cu atentie cum Belgia a fuctionat timpe de aproape doi ani cu un guvern nu minoritar ci sub minoritatr !
Da, poate ca Belgia (un stat care, comparativ cu Romania, pare a fi de pe alta planeta) isi permite sa functioneze cu un astfel de guvern, dar inseamna asta ca si Romania isi poate permite? De fapt, poate ca da, pentru ca Romania a avut in 30 de ani cam tot atitea guverne, si, iata, a functionat. Cum a functionat insa, Dumnezeu cu mila! pentru ca, iata, am ajuns unde am ajuns! Stat falit si bandit!