PNL, salt în gol

Pentru PNL, politica dusă în ultimele luni a echivalat cu un salt în gol, paraşuta rămânând, se pare, la Cotroceni. 

„Mandatul lui Florin Cîţu nu a fost decât un şir de minciuni, greşeli şi jocuri personale. Aş spune că e de domeniul patologicului”, transmitea Raluca Turcan azi, înainte ca PNL şi PSD să meargă la Cotroceni cu propunerea de premier, solicitându-i să-şi depună demisia. Sunt fraze în care este prinsă esenţa problemelor din ultimele luni. Probleme pe care, însă, cei care s-au aliniat, în aceste ultime luni, în spatele lui Florin Cîţu, printre care s-a aflat şi doamna Turcan, le-au girat, probleme în faţa cărora au închis ochii, până când, pas cu pas, au dus PNL-ul în situaţia deplorabilă în care este azi.

După luni de zile de lupte interne pentru şefia partidului şi de tensiuni în coaliţia de guvernare  care au avut ca scop susţinerea, cu orice preţ, a lui Florin Cîţu în funcţia de prim-ministru, PNL a ajuns mult mai jos faţă de punctul din care plecase în această aventură politică. Şi din perspectiva poziţiei în establishmentul politic al ţării, şi din perspectivă electorală, pierzând şi influenţă, şi bani, şi încredere publică şi, previzibil, şi electorat.

1. La niciun an de la învestire, la începutul lunii octombrie Guvernul Cîţu ajunsese să fie demis prin moţiune de cenzură, votată inclusiv de partenerul de guvernare, USR. Apoi, câteva zile mai târziu, a forţat lucrurile, împingându-le – asumat, în cunoştinţă de cauză – spre ratarea primului vot de învestire în Parlament. Pentru reamintire: „echipa câştigătoare” din PNL, partid plasat pe locul secund la parlamentarele din 2020, venise, la fel ca social-democraţii, doar într-o plimbare la Cotroceni, fără propunere de premier, invocând că nu are majoritate parlamentară; e adevărat, nu o avea pentru Florin Cîţu, dar o putea avea pentru un alt nume. Dar pentru „echipa câştigătoare” nu exista un alt nume pentru a fi desemnat premier în afara lui Florin Cîţu. Pentru „echipa câştigătoare” orgoliile şi resentimentele personale au fost mai presus decât interesele şi viitorul PNL, divizat este deja şi aflat pe punctul de a face implozie, şi decât guvernarea şi interesele ţării.

2. Aşa, PNL a ajuns în postura de a negocia un viitor cabinet, în guvernul rotativ, cu PSD; aşadar, cu inamicul politic declarat, cu partidul care a iniţiase moţiunea de cenzură împotriva Cabinetului Cîţu. Iar negocierile nu le-a mai făcut de pe poziţia întâi, cum ar fi fost în cazul coaliţiei cu USR şi UDMR, ci din rol secundar, conform numărului de voturi de la parlamentarele din 2020; unii liberali, dezvrăjiţi între timp din „visul Cîţu” – poate după ce au rămas fără portofolii –, spun chiar că negocierile s-au făcut „în genunchi” în faţa PSD.

3. PNL este în situaţia de a pierde, o dată cu ministere importante, influenţă, putere, bani şi, în perspectiva lui 2024, susţinere politică din partea unora dintre primari şi preşedinţii de Consilii Judeţene. A acelora care la Congresul PNL l-au votat pe Florin Cîţi la şefia partidului doar din raţionamente financiare. Or, cu un ministru PSD la Finanţe, e limpede că banii nu vor mai ajunge în teritoriu aşa cum fuseseră plănuiţi înainte de Congresul PNL.

4. Conducerea PNL s-a văzut, iată, pusă în situaţia de a renunţa incluisv să-l susţină pe Florin Cîţu pentru funcţia de premier în Guvernul rotativ PSD-PNL, adică pe omul pentru care a „dinamitat” partidul, alianţa de guvernare şi guvernarea ţării. Şi asta doar pentru că nu-l vrea PSD, care i-a dat jos Cabinetul prin moţiune de cenzură şi la mâna căruia se află acum liberalii.

5. La niciun an de la alegeri, conducerea PNL şi-a năucit, şi-a dezamăgit, şi-a înfuriat propriul electorat şi a împins partidul spre punctul unei rupturi şi al unei posibile alunecări în irelevanţă politică la următorul ciclu electoral.

Este posibil ca lansarea, acum, a acestor atacuri publice la adresa lui Florin Cîţu chiar din tabăra susţinătorilor lui să fie preambul al unor alte lupte interne pentru putere, de data aceasta pentru scoaterea din joc a lui Florin Cîţu; e posibil, de asemenea, ca PNL să organizeze anticipat, cât de curând, un Congres naţional pentru desemnarea altui preşedinte. Deja sunt voci care îi cer demisia lui Florin Cîţu, chiar din rândul celor care se aliniaseră în spatele lui.

Chiar aşa, deci: strategie de domeniul patologicului pentru PNL şi pentru viitorul său. Pare însă să aibă noimă pentru preşedintele Klaus Iohannis. E posibil ca alianța cu PSD să fie văzută drept colac de salvare în varianta inițierii unei acțiuni de suspendare a sa; cota de încredere publică foarte scăzută la care a ajuns președintele Iohannis, un minim istoric, conform unui sondaj recent al LARICS, suprapusă peste degringolada și frustrările acumulate în societate, îl vulnerabilizează și poate oferi surprize dacă se va ajunge la un referendum. Un al doilea motiv ar putea fi legat de un eventual calcul politic personal tot al lui Klaus Iohannis, care să vizeze perioada de după finalizarea mandatului, în cazul în care și-ar dori funcția de premier. Cifrele din sondajele de opinie și aritmetica electorală arată că ar putea-o avea cu sprijinul PSD care, cel puțin acum, se anunță câștigător în anul electoral 2024, inclusiv la prezidențiale.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News