Pedofilul și moralistul

Drama lumii de azi provine și din faptul că sloganul „E interzis să interzici”, care a făcut furori în Mai 1968, a fost înțeles nu ca o abolire a cenzurii, ca o formă a liberei exprimări, ci ca un îndemn de a aduce în prim-plan cele mai deșuchiate fapte ale umanității.

 

Am scris în România literară două articole despre așa-numita Afacere Matzneff. E vorba de scriitorul francez pedofil, un practicant al acestei oribile forme de sexualitate și un teoretician al ei. Cărțile lui au apărut în siajul mișcărilor studențești anarhist-stângiste din 1968 și s-au bucurat de constanta admirație a mediului intelectual parizian. Premiat, adulat, invitat la emisiuni de televiziune, Matzneff și-a clădit o carieră de „mare scriitor” povestindu-și aventurile cu fetițe abia ieșite din pubertate ori descriind serviciile sexuale cumpărate de la băieței de unsprezece-doisprezece ani din țări asiatice. Timp de câteva decenii, Matzneff a acționat liber, fără ca establishment-ul cultural francez sau internațional să reacționeze la opera de corupție morală și fizică a individului obsedat să-și satisfacă plăcerile sexuale.

Drama lumii de azi provine și din faptul că sloganul „E interzis să interzici”, care a făcut furori în Mai 1968, a fost înțeles nu ca o abolire a cenzurii, ca o formă a liberei exprimări, ci ca un îndemn de a aduce în prim-plan cele mai deșuchiate fapte ale umanității. A respinge asemenea idei nu înseamnă să promovezi un moralism ieftin, ci să le evaluezi consecințele asupra celor implicați. Practicanții pedofiliei au fost, în unele cazuri, ei înșiși victime, la vârsta copilăriei, ale unor asemenea practici. Se pare că a fost și cazul lui Matzneff. În felul acesta, se propagă un lanț infernal, la capătul căruia nu există decât nefericire, depresii nevindecabile, suferințe, tentative de sinucidere – într-un cuvânt, destine distruse.

În 28 septembrie 2021, ar fi trebuit să înceapă un proces în care Gabriel Matzneff a fost acuzat de „apologie a pedofiliei” de o asociație, l’Ange Bleu, al cărei obiect de activitate îl constituie prevenirea și combaterea pedofiliei. În paralel, Matzneff e cercetat pentru viol asupra minorilor. Din motive greu de explicat, ambele proceduri s-au împotmolit. În ciuda lansării unui apel public pentru identificarea unor martori sau victime ale violurilor lui Matzneff, probele n-au apărut. Nici măcar o intens mediatizată percheziție la sediul Editurii Gallimard, care a publicat cărțile de pornografie infantilă ale lui Matzneff, n-a condus la rezultatele scontate. Mai mult, în luna mai a acestui an, un tribunal corecțional din Paris a ajuns la concluzia că citația prin care asociația l’Ange Bleu solicita aducerea lui Matzneff în fața tribunalului este „nulă”. Prin urmare, justiția franceză consideră că pedocriminalitatea nu e o infracțiune care să merite luată în seamă.

Citiţi şi:

Evident, ca de fiecare dată când ne aflăm în fața unei mârșăvii judiciare, motivele au fost nu de fond, ci procedurale. Pentru judecători, n-au contat nici cărțile cu conținut pornografic ale scriitorului, nici jurnalele intime asumate ca reflectând realitatea, nici cele trei articole publicate în „L’Obs”, „Le Parisien” și „L’Express”, care documentau pe larg activitatea de violator și corupător a lui Matzneff. Interesul pentru personaj a apărut odată cu tipărirea volumului de memorii al Vanessei Springora, Consimțământul – tocmai tradus și în românește la Editura Polirom. Există, așadar, toate datele care indică exonerarea scriitorului și, probabil, revenirea lui în librării cu alte și alte cărți în care-și va evoca isprăvile sexuale cu minori.

Contextul e întru totul în favoarea lui: mișcările pentru dezincriminarea pedofiliei cunosc în ultima vreme un avânt nemaiîntâlnit. O poetă belgiană a mers chiar până la a susține că atacurile la adresa violatorilor de minori le pot provoca bieților pedofili grave traume psihice…

Trebuie reamintit că Gabriel Matzneff nu și-a ascuns niciodată practicile sexuale. Dimpotrivă, a fost, de la începutul carierei, cât se poate de direct și de agresiv. Volumul său, Les moins de seize ans (Cei mai tineri de șaisprezece ani) i-a adus o reputație pe cât de sulfuroasă, pe atât de durabilă. Invitat la una din edițiile emisiunii „Apostrophes”, realizatorul Bernard Pivot l-a prezentat, cu nonșalanță, ca fiind „un adevărat profesor de educație sexuală: dă cursuri pe gratis și plătește cu propria sa persoană”. A fost îmbrățișat de mediile artistice și declarat mare scriitor. În realitate, proza lui e monocordă și lipsită de relief, centrată pe mecanicitatea unor teme: seducția minorului/minorei, descrierea scenelor erotice (preferințele lui Matzneff fiind sodomia și sexul oral), căutarea disperată de noi parteneri etc., etc.

Apărat de nume mari ale culturii franceze, Matzneff și-ar fi continuat nestingherit „cuceririle“, inundând librăriile cu descrierile sale pe cât de stereotipe, pe atât de respingătoare. Iată însă că publicarea mărturiilor Vanessei Springora a ridicat vălul de pe una din cele mai murdare afaceri sexual-culturale pe care le-a cunoscut Franța. Mega-bestseller în Hexagon, distins cu importante premii literare, Consimțământul e o carte dură, în care autoarea, ajunsă la maturitate, spune o poveste înfricoșătoare. Întâmplările au fost posibile doar într-un mediu în care problemele de familie ale fetei de treisprezece-paisprezece ani au condus la o dramă ale cărei consecințe nu au dispărut nici azi. Vanessa Springora a crescut într-o casă unde dominau violența și ura. Tatăl, un individ suspicios până la maladie, o acuza frecvent pe mamă de infidelitate și imoralitate – ceea ce autoarea nu neagă, ci, dimpotrivă, oferă numeroase exemple de „libertinaj” ale femeii crescute în „spiritul lui ’68”, al libertății sexuale nezăgăzuite. Deznodământul e cel previzibil: tatăl abandonează familia, iar cele două încep o existență itinerantă, cu numeroase schimbări de domicilii și, în ce-o privește pe mamă, de parteneri sexuali. Apariția lui Matzneff într-un moment în care adolescenta se simțea complet eclipsată de mondena ei genitoare are efectul unui șoc. Fata care se considera urâtă, „cu o nevoie nestăvilită de a fi privită” și pe care n-o curta nimeni, devine obiectul unei adorații exprimate în scrisori înflăcărate, în plimbări prin centrul Parisului și, finalmente, printr-o intensă activitate sexuală. Fata, care nu împlinise încă paisprezece ani, pe când Matzneff avea cincizeci, subliniază: „Prezența acestui bărbat e grandioasă”.

Relatarea Vanessei Springora e cronica unei iubiri detracate, în care fata-femeie devine obiectul plăcerilor unui satir obsedat de sex și de scris – cele două activități suprapunându-se: cărțile lui Matzneff sunt, așa cum am spus, un fel de reportaje ce conțin descrierea activităților lubrice ale autorului în compania unor fetițe și băieți seduși și inițiați („pe gratis”, vorba lui Pivot) în practici erotice în care se considera un maestru. Lucrurile sunt prezentate cronologic, cu descrierea împrejurărilor care le-au făcut posibile. Obsedată de ideea de scriitor, Springora intră cu o anumită voluptate în capcana care i-a fost întinsă. Anii petrecuți alături de Matzneff îi apar, chiar și acum, după trei decenii și ceva, miraculoși. Tonul femeii îndrăgostite, și apoi trădate, nu lasă niciun dubiu asupra profunzimii iubirii față de predatorul sexual. Și totuși, ruptura se produce. Ea are două cauze. Prima e lectura cărților „interzise” ale scriitorului, în care acesta își descrie cu lux de amănunte aventurile sexuale cu minori. A doua e faptul că Matzneff nu se mulțumea cu ceea ce îi oferea fata de paisprezece, apoi cincisprezece

ani. În paralel, el desfășura o intensă activitate de seducere a unor fetițe – unele dintre ele venind, disperate, la ușa apartamentului unde Springora trăia impresia că e unica beneficiară a pasiunii amoroase a maturului ei amant. Au urmat o tentativă de sinucidere, despărțirea, aventura cu un alt bărbat, Youri, de „numai” douăzeci și cinci de ani, apoi numeroase amoruri pasagere. Timp de peste două decenii, Springora a trecut prin depresii, prin sărăcie și disperare. A fost salvată, după propria mărturisire, de întâlnirea cu bărbatul care a știut să-i redea echilibrul și s-o reînvețe să fie femeie, și nu doar o prestatoare de servicii sexuale.

În ciuda finalului acut moralizator a cărții, nu cred că autoarea e pe deplin vindecată și că rănile trecutului sunt cicatrizate. Evident, Vanessa Springora vrea să avertizeze asupra primejdiilor unei vieți în care regulile au fost abolite, iar permisivitatea absolută a luat locul preceptelor morale. Prin Consimțământul, ea a intenționat, în epoca #MeToo, să-l pedepsească pe monstrul care a distrus destine, ori profitând de nefericirea unor copii cu existențe deja frânte. Cu toate acestea, ea nu susține că a fost, sută la sută, victima detracatului personaj. Paginile cele mai puternice ale cărții nu sunt cele care vor să șocheze prin naturalismul lor, ci acelea în care femeia de azi retrăiește momentele de femeie îndrăgostită. Nu se percepea, atunci, ca o victimă, deoarece își asumase legătura cu o lucidă voluptate, nutrită de o certă precocitate sexuală.

Pentru cititorul român, rânduri pline de interes sunt acelea în care, disperată de încheierea poveștii de dragoste, nimfeta îl vizitează pe Cioran, un prieten apropiat al lui Matzneff. Îi destăinuie chinurile prin care trece: învinuirile aduse de amant, care o consideră nebună, „minciunile și disparițiile lui“, infidelitățile, faptul că a izolat-o de prieteni și de familie. Iată ce soluție îi propune „moralistul nostru de serviciu” din Rășinari: „ – G. e un artist, un scriitor foarte mare, lumea o să realizeze asta într-o bună zi. Sau poate că nu, cine știe? Îl iubești, îi accepți felul de a fi. G. n-o să se schimbe niciodată. Ai mare noroc că l-ai întâlnit. Rolul tău e să-l însoțești pe drumul creației, să te pliezi pe capriciile lui”.

Lectura cărții Vanessei Springora mi-a provocat, pe lângă mai vechea oroare față de Matzneff, și o temeinică scârbă față de Cioran.

 

Articol publicat şi în România Literară.

Print Friendly, PDF & Email
Publicitate



Articole din aceeaşi categorie:

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.