Orwell la PSD Brăila

1984, ca și Ferma animalelor – cele două opere majore ale lui George Orwell – trebuie să fie citite în cheie alegorică. Dar nu strică nici dacă le citim ca fiind povești despre PSD.

Uneori – o știm și din literatură, cu „desenul din covor”, dar nu numai – în ceea ce este mic se vede ceea ce este mare. Iată un exemplu, „lateral”, să îi spunem așa. La 24 de ore după ce a demisionat din PSD pentru a trece la partidul-extractor al lui Victor Ponta, Mihai Tudose nu mai are numele trecut pe placa „marilor personalități” ale organizației sale de baștină, PSD Brăilă. De pe placa de la intrarea în sediul acestui partid, numele fostului premier a fost acoperit cu o cariocă roșie, așa încât „Mihai Tudose” nu mai apare pe acel panou cu care pesediștii se mândresc în mica și cândva cocheta localitate Brăila.

Numele lui Tudose a dispărut, așadar, de pe acel panou la fel cum, acum câteva decenii, dispăreau din fotografiile oficiale cu marii mahări ai comunismului corpurile sau bucățile de corp ale celor care erau acuzați de „deviaționism”.

Sigur că da: Mihai Tudose a fost, este și va rămâne un politician mediocru, în cel mai bun caz.

Sigur că da: știrea despre dispariția numelui său de pe placa de la intrarea în sediul PSD Brăila este, în fond, una dintre zecile de știri ale zilei și nu merită să i se dea o importanță exagerată.

Dar o asemenea întâmplare, chiar așa marginală cum este ea, ne spune deja foarte multe despre partidul care stă, de decenii bune, ca un blestem deasupra României. Ne spune, bunăoară, despre substanța profund comunistă, deci profund toxică, a social-democraților (vorba vine!) de la noi.

În 1984, George Orwell scrie (și citatul e relevant și în relație cu știrea de mai sus) că „dacă toţi ceilalţi acceptau minciuna pe care Partidul le-o impunea, dacă toate documentele povesteau aceeaşi gogoriţă, atunci minciuna trecea în istorie şi devenea adevăr. Cine controlează trecutul, zicea o lozincă a Partidului, controlează viitorul; cine controlează prezentul controlează trecutul.”

Sigur că 1984, ca și Ferma animalelor – cele două opere majore ale lui George Orwell – trebuie să fie citite în cheie alegorică. Dar nu strică nici dacă le citim ca fiind povești despre PSD. Sunt tot mai multe detalii – care se acumulează și care țin și de istoria recentă a acestui partid, și de prezentul acțiunilor social-democraților de la noi – ce îndreptățesc o lectură, cât se poate de realistă.

Articol publicat şi pe MarginaliaEtc.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News