Minciuni vinovate, cu “turnători” la Securitate

Prin acţiuni de manipulare a opiniei publice cu informaţii de la CNSAS trunchiate sau deformat prezentate, care aruncă suspiciuni asupra unor membri ai instituţiei şi a instituţiei în ansamblul său, nu doar că se demonetizează sintagma de “colaborator al Securităţii”, ci se aruncă în derizoriu activitatea CNSAS. Ceea ce este grav.

Tema, intens mediatizată ieri, “declarația la Securitate a lui Crin Antonescu” este un subiect de presă, lansat în campanie electorală, care nu are la bază nicio investigație jurnalistică, ci doar un document CNSAS, prezentat însă în mod manipulator. Pe de o parte, a fost scoasă din context şi evidenţiată ca element principal informaţia privind “declaraţia dată la Securitate”, iar cea privind necolaborarea sa cu Securitatea, de care se vorbeşte în acelaşi document al CNSAS, a fost pusă în umbră.

Când în titluri de presă – eventual precedate de sintagma “Breaking News” – se afirmă că “x a dat declarație la Securitate”, chiar dacă în text se nuanțează și se admite faptul că CNSAS declară că nu a fost colaborator al Securității și că nu există nici informații, nici documente privind o astfel de relație a lui cu Securitatea, în mentalul colectiv eticheta de “turnător/colaborator” este ca lipită, din start. Iar în presă tehnicile acestea sunt cunoscute, ceea ce face ca recurgerea la ele să fie cu atât mai blamabilă.

După ce citeşti documentul CNSAS, după ce asculţi și explicațiile lui Crin Antonescu și ale fostului său coleg referitor la care, ni se spune, “a dat declarație”, rezultă că domnul Antonescu nu s-a dus la Securitate, benevol, ca turnător, ci a fost chemat la Securitate, împreună cu alte persoane, ca urmărit, și i s-a cerut o declarație. Or, e limpede, o astfel de declarație, cerută de o instituţie a unui stat totalitar, nu era facultativă. În plus, fostul său coleg, care i-a fost și prieten, spune că Crin Antonescu a fost singurul căruia i s-a destăinuit că vrea să fugă din țară și că a reușit să fugă, că nu a fost trădat. Dacă ar fi fost turnat, cum se insinuează prin invocarea “declaraţiei la Securitate”, era clar că planul i-ar fi fost dejucat, iar urmările erau de natură penală la vremea respectivă, foarte grave.

Lui Crin Antonescu i se pot reproșa alte lucruri – legate de vara de tristă amintire 2012, în care USL cu Victor Ponta, vârf de lance, orchestrase o încercare de demitere a președintelui, ce luase forma unei tentative de lovitură de stat –, dar acesta este un subiect făcut public, în cheie manipulatoare, lansat deloc întâmplător în campanie electorală.

Un scandal asemănător, în care în plină campanie electorală era aruncată în public informaţia privind o colaborare cu Securitatea, l-a vizat pe Nicuşor Dan. În ultimele zile ale campaniei electorale din iunie 2024, când acesta candidase pentru funcţia de primar general al Capitalei, au fost voci care l-au acuzat că și-ar fi turnat la Securitate colegi olimpici de matematică, pentru aceasta invocând un “document autentic” pe care îl fluturau în presă și pe rețelele de socializare. Primul mare semn de întrebare în privința presupusei colaborări a lui Nicușor Dan cu Securitatea, în timp ce era la liceu, era dat de sursa care îl făcea public, respectiv Realitatea tv, via Cozmin Gușă – care afirma despre ultimul șef al Securității comuniste, generalul Iulian Vlad, că i-a fost mentor, numindu-l “figură solară” – și de contextul “dezvăluirii”, anume pe ultimii metri ai campaniei electorale. Apoi au fost alte semne de întrebare, de natură tehnică, privind redactarea zisului “document”, demontate imediat de cercetători ai CNSAS, care au subliniat falsul. Câteva luni mai târziu, în octombrie 2024, CNSAS confirma minciuna şi manipularea, anunțând că, în urma investigațiilor în arhiva proprie, a rezultat că nu există niciun document care să ateste că Nicușor Dan a fost colaborator al fostei Securități. Nu l-am auzit pe vreunul dintre cei care au lansat public această mizerie să-și ceară scuze ori măcar să scrie sau să vorbească despre decizia CNSAS.

Prin astfel de acţiuni, de manipulare a opiniei publice cu informaţii de la CNSAS trunchiate sau deformat prezentate, care aruncă suspiciuni asupra unor membri ai instituţiei şi a instituţiei în ansamblul său, nu doar că se demonetizează sintagma de “colaborator al Securităţii”, ci se aruncă în derizoriu activitatea CNSAS. Ceea ce este grav. Pentru că Securitatea şi complicii ei, turnătorii, au făcut extrem de mult rău României. Înainte de 1989, Securitatea şi complicii ei au adus în cotidian frica şi delaţiunea. De altfel, în Raportul de condamnare a crimelor comunismului, realizat de Comisia Analiza Dictaturii Comuniste din România, coordonată de politologul Vladimir Tismăneanu, în decembrie 2006, Securitatea a fost numită instrument al terorismului de stat , la fel ca Partidul Comunist Român. După 1989, Securitatea nu doar că a “moşit” firava democraţie, ci s-a repliat, a şters urme, şi-a lăsat urmaşi toxici pentru democraţie în politică, în funcţii-cheie ale statului, în zona de apărare şi siguranţă naţională, în justiţie, în mediul economic, unii devenind mari capitalişti după ce au pus mâna pe fondurile fostei Securităţi şi şi-au împărţit între ei hălci din România post-comunistă. De un CNSAS funcţional, credibil societatea românească are încă multă nevoie chiar dacă au trecut 35 de ani de la despărţirea oficială de comunism. Mai este mult de deconspirat în România, mai ales că sunt dosare care încă nu au fost desecretizate. La SIE, de pildă. Şi nici măcar nu ştim câte, pentru că această instituţie refuză să facă publice aceste informaţii.

Recomandări de lectură:

• Elogii aduse Securităţii comuniste
• Rânjetul Securității
• Umbra Securităţii
• Germina Nagâţ, membru al Colegiului CNSAS: „Statul român democratic a venit pe lume asistat de securiști chiar în sala de nașteri”

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News